Giulgiul din Torino, pânza de in despre care se presupune ca ar fi înfasurat trupul lui Iisus Hristos dupa crucificare, continua sa fascineze si sa stârneasca controverse chiar si dupa secole de cercetari.
În ultimele luni, o noua analiza genetica a dezvaluit informatii surprinzatoare despre istoria biologica a relicvei, demonstrând ca aceasta a fost contaminata de-a lungul vremii cu numeroase urme de oameni, plante, animale si microbi din diferite epoci si regiuni ale lumii.
Un veritabil mozaic genetic
Studiul, condus de profesorul Gianni Barcaccia de la Universitatea Padova, a analizat firele de in colectate în 1978 din diferite zone ale giulgiului. Rezultatele ofera o fereastra unica asupra modului în care relicva a fost manipulata si conservata de-a lungul secolelor, dar si asupra mediilor prin care a trecut, de la Europa pâna la subcontinentul indian.
Analiza a evidentiat mai multe linii mitocondriale umane, printre care K1a1b1a, corespunzatoare celui care a colectat mostrele în 1978. Aceasta sugereaza ca o parte semnificativa a ADN-ului uman provine din manipularile recente, demonstrând cât de greu este sa se identifice „proprietarul originar” al pânzei.
Alte linii, precum H1b, frecventa în Eurasia Occidentala, si H33, întâlnita mai des în Orientul Apropiat si printre comunitatea druza, indica contacte multiple de-a lungul timpului. Practic, giulgiul este un veritabil mozaic genetic, în care fiecare atingere umana a lasat o amprenta subtila. Cercetatorii au observat, de asemenea, bacterii tipice pielii umane, cum ar fi Cutibacterium si Staphylococcus, dar si microorganisme rezistente la conditii sarate si uscate, precum anumite archaea si ciuperci. Aceasta combinatie microbiana reflecta mediile diverse în care giulgiul a fost depozitat, de la biserici umede la colectii muzeale mai uscate.
Pe lânga urmele umane, giulgiul poarta ADN de la plante si animale, creând un adevarat inventar al contactelor ecologice si culturale. Cercetatorii au identificat urme de coral rosu din Marea Mediterana, dar si de plante cultivate, precum morcovi, grâu, porumb, banane si arahide. Acestea sugereaza contaminari istorice care au avut loc în contexte diferite, de la transportul plantelor catre Europa pâna la manipulari ulterioare de catre pelerini si cercetatori.
În ceea ce priveste fauna, ADN-ul indica prezenta animalelor domestice – vite, porci, gaini, câini si pisici – dar si specii salbatice precum iepuri si cerbi, sau chiar pesti si insecte. Toate acestea confirma ca giulgiul a fost expus la numeroase medii biologice, transformând pânza într-o cronica vie a interactiunilor om-natura de-a lungul istoriei.
Indicii despre originea giulgiului
Una dintre cele mai surprinzatoare descoperiri ale studiului este ADN-ul care sugereaza o legatura cu populatii din India. Aproximativ 40% din ADN-ul analizat avea legaturi cu linii genetice indiene, ceea ce a dus cercetatorii sa speculeze ca inul folosit pentru giulgiu ar fi putut fi produs în subcontinent sau transportat de acolo de romani.
Totusi, aceasta ipoteza este contestata de alti specialisti. Anders Götherström sustine ca giulgiul este, cel mai probabil, de origine franceza, datând din secolele XIII-XIV, conform analizelor anterioare de radiocarbon. Aceasta dezbatere arata cât de complexa este determinarea originii exacte a unui artefact care a calatorit prin atâtea mâini si regiuni.
Pe lânga ADN-ul indian, cercetatorii au identificat urme care reflecta migratiile si comertul global: plante americane aduse în Europa dupa explorarile din Lumea Noua, animale domestice europene si contaminari multiple din diverse culturi si epoci. Giulgiul, în esenta, a devenit o „harta genetica” a interactiunilor umane si biologice transcontinentale. Studiul subliniaza ca, desi analiza genetica poate dezvalui informatii fascinante despre contactele si mediile prin care a trecut giulgiul, ea nu poate stabili cu certitudine vârsta originala a pânzei sau daca aceasta a înfasurat cu adevarat trupul lui Iisus Hristos.
Metagenomica ofera indicii despre istoria biologica, dar nu poate rezolva misterul central: originea si autenticitatea relicvei ramân nedescifrate. Mai mult, investigatiile recente includ si simulari 3D care sugereaza ca imaginea de pe giulgiu ar putea fi rezultatul unui model de relief, mai degraba decât conturul real al unui corp uman.
Aceasta descoperire nu face decât sa accentueze complexitatea misterului, demonstrând ca giulgiul nu este doar o relicva religioasa, ci si un obiect stiintific fascinant, care continua sa testeze limitele tehnologiei moderne si ale cunoasterii istorice.
GABRIEL TUDOR
Comentarii