Procesul de vrajitorie început la 14 mai 1878 în orasul Salem reprezinta unul dintre cele mai neobisnuite episoade din istoria juridica americana. Desi numele evoca faimoasele procese din 1692, acest caz a fost unul civil si a reflectat tensiunile religioase si culturale ale secolului al XIX-lea.
Cazul a fost intentat de Lucretia L.S. Brown, o adepta a miscarii religioase „Stiinta crestina”, care l-a acuzat pe Daniel H. Spofford ca i-ar fi provocat suferinte fizice si mentale prin puteri „mesmerice”, printr-o forma de influenta mentala.
Brown sustinea ca Spofford i-a afectat sanatatea si chiar capacitatea de a gândi, folosind ceea ce în acea perioada era descris drept „magnetism animal malign”. El fusese cândva un apropiat al Mary Baker Eddy, fondatoarea miscarii „Stiinta crestina”, dar relatia lor s-a deteriorat din cauza unor neîntelegeri legate de învataturile si publicatiile religioase.
Dupa ruptura dintre cei doi, Spofford a fost exclus din comunitate, iar conflictul a escaladat pâna la procesul din 1878.
Procesul a atras o atentie mediatica considerabila, în special din cauza naturii bizare a acuzatiilor si a locului desfasurarii – Salem, simbol al isteriei colective legate de vrajitorie.
Judecatorul Horace Gray a prezidat cazul si a fost pus în fata unei situatii fara precedent: cum ar putea o instanta sa judece presupuse atacuri mentale invizibile?
Avocatul lui Spofford a contestat validitatea acuzatiilor, argumentând ca nu exista temei juridic pentru astfel de plângeri. În cele din urma, judecatorul a respins cazul, considerând ca plângerea este vaga si nu se bazeaza pe principii legale solide.
De asemenea, instanta a subliniat imposibilitatea de a reglementa sau preveni presupuse influente mentale prin mijloace juridice. Desi procesul nu s-a încheiat cu o condamnare, el ramâne important din punct de vedere istoric. El a fost considerat ultimul „proces de vrajitorie” din Statele Unite.
GABRIEL TUDOR
Comentarii