În aprilie 1961, Franta a fost zguduita de un eveniment dramatic, care a adus-o pe marginea razboiului civil: Puciul de la Alger, o tentativa esuata de lovitura de stat organizata de fosti înalti ofiteri care încercau sa-l constrânga pe presedintele Charles de Gaulle sa nu renunte la Algeria franceza si sa protejeze comunitatea europeana si algerienii loiali Frantei.
În plina criza, de Gaulle a rostit în seara zilei de 23 aprilie 1961 un discurs radiotelevizat care a schimbat cursul puciului. În fata natiunii, de Gaulle a aparut în uniforma sa militara, simbol al continuitatii puterii civile legitime si al traditiei militare franceze.
El a condamnat tentativa de lovitura de stat, numindu-i pe generali „ofiteri partizani, ambitiosi si fanatici” care riscau „un dezastru national”. Într-o alocutiune directa, el a ordonat tuturor soldatilor si cetatenilor sa respinga ordinele insurgentilor si a invocat articolul 16 al Constitutiei Franceze, care îi conferea puteri speciale în starea de urgenta.
„Interzic oricarui francez si, mai înainte de toate, oricarui soldat sa execute vreunul dintre ordinele lor”, a insistat de Gaulle, apelând la unitate. Discursul a avut un impact imediat. Tranzistorul – un dispozitiv nou la acea vreme – a facut ca mesajul sa fie receptionat rapid de trupele repartizate în Algeria si în Franta, iar multi soldati au refuzat sa se alature pucistilor, ba chiar i-au arestat pe propriii lor ofiteri rebeli.
În plus, opozitia civila s-a consolidat: partidele de stânga, sindicatele si organizatiile de drepturi civile au organizat greve si demonstratii împotriva loviturii de stat.
În timpul puciului, rebelii au ocupat mai multe orase din Algeria si au arestat oficiali guvernamentali, dar au esuat în a obtine sprijin larg în rândul armatei.
În Franta, unele ziare si surse au speculat ca puciul ar fi fost încurajat de elemente externe sau de agentii straine, inclusiv prin relatari despre presupusul sprijin al unor servicii de informatii precum CIA, dar astfel de afirmatii au fost negate oficial.
Puciul s-a stins pe 26 aprilie, când generalii s-au predat, iar de Gaulle a mentinut puterile speciale înca cinci luni, consolidând autoritatea republicana.
GABRIEL TUDOR
Comentarii