La 330 milioane de kilometri de Pamant, sonda spatiala americana Osiris-Rex, lansata de NASA in 2016, si-a inceput aventura pe asteroidul Bennu, dupa o calatorie spatiala de doi ani. O misiune care a inceput bine, dar despre care nu se stie deocamdata cum se va finaliza.
O misiune pe un asteroid nu este ceva simplu ca privitul cerului. Inseamna calcule complexe, tehnologie de varf, precizie extrema. De ce ar fi interesati oamenii de stiinta de asteroizi, nu in general, ci pentru a ateriza chiar pe el? Pentru ca asteroizii se numara printre corpurile ceresti ramase de la formarea Sistemului Solar, in urma cu aproximativ 4,5 miliarde de ani. Iar un esantion ar putea oferi informatii importante despre originile vietii pe Pamant. A le cunoaste inseamna a intelege mai bine evolutia propriei noastre planete, spun astronomii.
Dupa doi ani petrecuti pe orbita asteroidului, sonda Osiris-Rex a atins pe 20 octombrie 2020 solul asteroidului Bennu avand ca misiune sa colecteze cateva zeci de grame de praf cosmic, in urma unei operatiuni de inalta precizie, dupa cum transmite AFP, preluata de Agerpres.
Asteroidul Bennu (numit astfel dupa pasarea din mitologia egipteana antica, asociata soarelui, creatiei si renasterii), a fost descoperit in 1999 si are un diametru de aproximativ 510 metri.
Nu este prima aventura desfasurata pe un asteroid. Anul trecut, la inceputul lunii februarie, sonda japoneza Hayabusa2 a ajuns pe solul asteroidului Ryugu (un corp ceresc de un kilometru in diametru, aflat la 350 milioane de kilometri departare de Terra), reusind sa colecteze o mica mostra de 5 grame de praf cosmic. Despre pretioasa recolta se va sti mai mult dupa ce Hayabusa2 va ajunge pe Pamant, undeva in luna decembrie.
Prezenta si scurta evolutie pe solul asteroidului Bennu din ziua de 20 octombrie, a fost primita cu un entuziasm total: „Totul s-a desfasurat perfect”, a anuntat la cateva minute dupa acel contact Dante Lauretta, seful acestei misiuni spatiale, care e convins ca „s-a scris o pagina de istorie”.
Asolizarea propriu-zisa pe Bennu n-a fost una care sa insemne zile sau ani, ea a durat, practic, doar 16 secunde, timp in care s-au facut primele fotografii iar bratul robotic a colectat particulele de sol. Unele cu diametru de doi centimetri, altele mai mici. A fost doar un fel de „sarut celest”.
Osiris-Rex, intentiona sa colecteze cel putin 60 de grame de sol, dar dupa parerea specialistilor care au analizat datele inregistrate, se pare ca bratul robotic, care a proiectat deasupra scoartei asteroidului Bennu, un nor de praf si nisip cu ajutorul unui jet de gaz comprimat, a captat un esantion de aproximativ 400 de grame.
Pierdute in spatiu
Asadar, o misiune indeplinita cu succes. Intr-o prima faza, pentru ca atunci cand, dupa 16 secunde, Osiris-Rex s-a indepartat de asteroid pana la o distanta sigura, ceva nu a mers conform previziunilor. Dupa cum explica acelasi Dante Lauretta, „marea preocupare acum este ca particulele colectate scapa in spatiu”. Motivul este ca o roca mai mare a blocat clapeta containerului, ea a ramas deschisa, iar particulele se pierd in spatiu. Avand in vedere usa blocata de o roca si imaginile „ingrijoratoare” cu fragmentele raspandite in spatiu, „suntem aproape victima propriului nostru succes”, a admis Lauretta.
„Acum, timpul este extrem de important”, declara Thomas Zurbuchen, asociat al NASA pentru misiuni stiintifice. Cercetatorul a precizat ca echipa misiunii „va trece peste masurarea cantitatii de material colectat, asa cum era planul initial, grabind in schimb faza de inmagazinare, un proces fragil de depozitare a containerului cu probe colectate intr-o pozitie sigura in cadrul sondei spatiale, pentru a se evita riscul de a pierde si mai mult material valoros”.
Situatia creata a determinat conducerea misiunii sa renunte la alte tentative de colectare a esantioanelor de pe asteroid, iar NASA nu va cunoaste cu exactitate cat material a colectat pana cand capsula nu va reveni pe Pamant.
Esantioanele culese de pe Bennu, cat vor mai ramane in rezervorul sondei, vor reveni pe Pamant in septembrie 2023, laboratoarele terestre urmand „sa analizeze caracteristicile lor fizice si chimice intr-o maniera mult mai detaliata decat ar putea sa o faca oricare alta sonda aflata in plin zbor prin spatiu”, dupa cum preciza un cercetator din cadrul NASA.
E adevarat, solul este format din roci, nimic spectaculos, dar „interesul de a analiza compozitia asteroizilor din Sistemul Solar consta in a vedea daca aceste corpuri ceresti sunt compuse din aceleasi materiale care au format planetele”. La fel ca celebra „Piatra Rosetta”, declara cercetatorul Thomas Zurbuchen de la NASA, „asteroidul Bennu poate sa spuna povestea Terrei si a Sistemului Solar din urma cu cateva miliarde de ani”.
Mostre selenare
Tot o aventura, aceasta in premiera, este si misiunea spatiala chineza Chang’e 4 care a aselenizat pe partea invizibila a Lunii pe 2 ianuarie 2019. Pe 23 octombrie, dupa cum transmite agentia de stiri Xinhua, modulul de aselenizare si roverul Yutu-2 (Iepurele de Jad) al misiunii Chang’e 4 au fost trecute in modul inactiv pe parcursul noptii selenare dupa o functionare constanta in timpul celei de-a 23-a zi pe Luna, transmite Agerpres. O zi pe Luna echivaleaza cu 14 zile pe Pamant, iar noaptea selenara are aceeasi durata.
Modulul Chang’e 4 a functionat timp de 660 de zile terestre pe partea „invizibila” a Lunii, iar roverul s-a deplasat in total 565,9 metri.
In acest timp, cercetatorii „au efectuat primele masuratori documentate sistematic ale radiatiei de pe Luna utilizand datele captate de detectorul de radiatii neutronice aflat la bord”.
Potrivit studiului publicat in revista Science Advances, „suprafata Lunii este foarte radioactiva, de aproximativ doua pana la trei ori mai mult decat pe Statia Spatiala Internationala, de cinci pana la zece ori fata de un zbor civil si de 300 de ori mai mult decat suprafata terestra in Beijing”, scrie Xinhua.
Studiul furnizeaza, de asemenea, „date de referinta pentru estimarea pericolelor radioactive de pe suprafata selenara. De asemenea, informatiile pot fi folosite la proiectarea masurilor de protectie impotriva radiatiilor pentru viitorii astronauti care vor ajunge pe Luna”.
Si acest lucru este planificat pentru urmatorii ani. Pana atunci, viitoarea misiune din acest program, denumita Chang’e 5, isi propune sa aduca pe Terra primele mostre selenare din aceasta zona a Lunii.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii