Luis Elizondo (fostul sef al proiectului secret OZN al Pentagonului) a dezvaluit, pe 20 iulie 2020, in cadrul emisiunii Coast-to-Coast AM, realizatorului George Knapp, ca a aflat de existenta unui program OZN al guvernului american, program care era in functiune in anii 1980, inainte de AATIP si AAWSAP.
Acest lucru i-a fost dezvaluit de catre un individ care a fost omul de referinta pentru programul OZN. Elizondo l-a intalnit pe acesta in timp ce participa la o intalnire pe dealul Capitoliului.
Alaturi de Elizondo, la emisiunea din 20 iulie a participat si Chris Mellon fostul subsecretar ajunct pentru informatii din Pentagon. Elizondo a vorbit despre legalitatea programelor ascunse si cum se pot confrunta membrii sai cu pedeapsa inchisorii daca nu tin secretul. El a povestit, de asemenea, despre intalnirea pe care a avut-o si in care l-a cunoscut pe omul care a condus un program OZN al Guvernului Statelor Unite, in anii ’80. Este pentru prima data – spunea Lue – ca el poate confirma ca a existat un program OZN al guvernului american care a functionat inainte de AATIP si AAWSAP. Povestea lui Elizondo este urmatoarea (incerc sa redau expunerea folosind, cat mai fidel cuvintele sale, dar punand doar uneori ghilimele):
George, voi impartasi cu tine, si cu restul Americii, ceva ce nu am mai impartasit pana acum. Nu o sa intru in detalii specifice, dar nu cu prea mult timp in urma am fost adus la o intalnire de pe Deal (prescurtare pentru „Dealul Capitoliului”, sediul Congresului SUA) si unii oameni… nu voi spune cu cine vorbeam, dar am stat intr-o camera si acolo era un domn, un domn mai in varsta care statea in colt si nu s-a prezentat si, cu siguranta, nu aveam de gand sa-l intreb cine este pentru ca am fost invitat pentru o conversatie la nivel clasificat, asa ca i-am raspuns la intrebari.
Intrebari fara raspuns
Apoi, individul s-a prezentat si a venit la mine si mi-a spus: „Uite, am avut jobul tau” si i-am spus: „O, chiar? Din ce perspectiva?” Pentru ca am avut o multime de locuri de munca in guvern. Nu eram foarte sigur ce a vrut sa spuna si mi-a spus: „Nu, am avut jobul tau (cu un serviciu anume, nu voi mentiona ce serviciu a fost)” si mi-a spus: „Am avut treaba ta in anii ’80”. Si asta m-a lovit. In acel moment… si el a spus-o in fata altor oameni, a unor persoane care il cunosteau, sau l-au recunoscut, Stiu ca acest tip era evident foarte legitim si ca avea chiar si atunci o discutie clasificata cu mine si cu multe alte persoane care stiau cine este si cine a fost.
Asta imi spune – a continuat Elizondo – ca exista cel putin un sentiment de mostenire, ca problema a fost considerata importanta si inainte si a fost si atunci pe „radarul” cuiva la nivel inalt. Acum nu vreau sa fac ipoteze in plus, pentru ca nu stiu. Nu aveam cum sa-i cer mai multe detalii. Nu am fost acolo sa-i pun intrebari. Am fost acolo pentru ca ei sa-mi puna intrebari, dar mi-a fost foarte clar ca AATIP nu a fost primul program de acest fel. In anii 80 a existat un efort organizat pentru a face exact acest lucru. Acum, cat de departe au ajuns? Nu stiu, pentru ca ceea ce mi s-a spus, textual a fost: „Nu ne-am apropiat atat de mult ca voi”. Acum nu stiu neaparat ce a vrut sa spuna prin asta. Nu stiu daca a vrut sa spuna din punct de vedere al personalului sau sa aiba sprijin politic, cum am avut prin Harry Reid si Stevens si Inouye, sau daca a vrut sa spuna din perspectiva bugetara sau daca a vrut sa spuna din alte perspective. Chiar nu stiu, George, dar asta a fost adevarat si am fost martor la acea intalnire. Deci, asta imi spune ca a existat un interes, cel putin al unor oameni din guvern cu privire la acest subiect si cel putin in anii 80. Pot spune acum ca stiu asta deoarece am intalnit pe cineva care se pare ca lucra in acest sens.
Ufologul belgian Andre Skondras comenta ca aceasta revelatie nu-l surprinde deloc. El citeaza, ca dovada, ca dr. Edward U. Condon in sectiunea I Concluzii si recomandari, pagina 5, din Raportul final din 1968 al Studiului stiintific al obiectelor zburatoare neidentificate, afirma: „Este impresia noastra ca functia de aparare ar putea fi indeplinita in cadrul stabilit pentru operatiuni de intelligence si supraveghere fara implicarea in continuare a unei unitati speciale, cum ar fi Project Blue Book…” Se pare ca este foarte usor sa ascunzi un program OZN in cadrul hatisului guvernamental.
Un alt argument este binecunoscutul memoriu, din 20 octombrie 1969, al generalului de brigada al US Air Force, Carroll Bolender, memoriu in care scrie: „In plus, rapoartele OZN-urilor care ar putea afecta securitatea nationala sunt facute in conformitate cu JANAP 146 si Manualul Fortelor Aeriene 55-11 si nu fac parte din Sistemul Blue Book.” Doua paragrafe mai tarziu, tot el scrie: „Cu toate acestea, asa cum s-a mentionat deja, rapoartele privind OZN-urile care ar putea afecta securitatea nationala vor continua sa fie tratate prin procedurile standard ale Fortelor Aeriene concepute in acest scop.”
Intr-un alt articol, Jacques Vallée atragea atentia ca exista si alte documente care dovedesc existenta a doua proiecte OZN paralele, precum „memorandumul Battelle”, descoperit in 1992, in care se recomanda, in termenii cei mai puternici, ca echipei care a participat in 1953 la „Panelul Robertson” sa nu i se acorde acces la toate datele aflate in posesia CIA si a Fortelor Aeriene. De asemenea, documentul sugera existenta unui proiect sub acoperire, destul de separat de Blue Book.
La sfarsitul lunii octombrie 2020 s-a mai lamurit si un alt fragment al enigmei celor trei videoclipuri cu inregistrari OZN facute de aparatura de termoviziune de pe avioanele de vanatoare. In documentarul OZN The Phenomenon, lansat recent, Chris Mellon, fostul subsecretar adjunct al apararii pentru informatii, a declarat ca el a fost sursa care a furnizat pentru New York Times cele trei videoclipuri OZN care au fost facute publice in 2017. Mellon i-a spus cineastului James Fox, intr-un interviu pe camera, ca s-a intalnit cu o persoana anonima in parcarea Pentagonului si acela i-a inmanat un pachet care continea cele trei videoclipuri care au format baza celui mai important articol OZN din ultimii ani.
Un program secret
„Am primit videoclipurile, acum celebrele videoclipuri, in parcarea Pentagonului de la un oficial al Departamentului Apararii. Am inca ambalajul”, a spus Mellon. „Acesta este un caz in care cineva a incalcat putin regulile, dar a facut-o pentru un bine mai mare si este mai bine pentru toti din cauza asta.”
Stirea a fost comentata de jurnalistul care lucreaza pentru „Motherboard”, grupul Vice. El spune ca nu a reusit sa verifice in mod independent ca Mellon a fost sursa videoclipurilor, dar povestea sa se potriveste cu tot ce stim despre ele. Stim ca To The Stars Academy a publicat in cele din urma videoclipurile, iar Mellon a fost unul dintre primii membri ai acelui grup.
Unul dintre jurnalistii de la New York Times care a lucrat la articolul din decembrie 2017, Leslie Kean, apare si el in documentar. In acea poveste, Times a dezvaluit programul secret OZN al Pentagonului, numit Advanced Aerospace Threat Identification Program (AATIP), si a lansat videoclipurile filmate de pilotii US Navy. Cu cateva luni mai devreme, la sfarsitul lunii august 2017, fostul sef al AATIP, Luis Elizondo, a intervenit, la Biroul Apararii pentru Prepublicare si Revizuire a Securitatii, pentru ca cele trei videoclipuri sa fie declasificate. Pe 4 octombrie, Kean s-a intalnit cu Elizondo, precum si cu alte persoane, care i-au spus despre programul secret OZN. Elizondo a declarat pentru Motherboard ca atunci si Chris Mellon se afla in camera si le-a aratat videoclipurile lui Kean pe un laptop.
Mai devreme in aceeasi zi, Elizondo si-a dat demisia din functia sa la Pentagon. Doar cateva zile mai tarziu, Elizondo impreuna cu Mellon vor aparea pe scena cu fostul rocker Blink 182 Tom DeLonge si vor anunta crearea unei noi organizatii de cercetare OZN numita „To The Stars Academy of Arts and Science”.
Intre timp, OZN-urile au devenit un subiect fierbinte. Public, Departamentul Apararii a infiintat o noua grupa operativa UAP pe 4 august 2020 pentru a continua investigarea rapoartelor OZN facute de personalul militar. Declaratiile anterioare ale Pentagonului contrazic acest lucru si par sa indice ca Oficiul de Informatii Navale impreuna cu Oficiul Secretarului Apararii au avut un astfel de grup operativ cu mult inainte de august 2020, daca nu cumva tot timpul.
Leslie Kean a declarat pentru Motherboard ca, din cauza politicilor de la New York Times privind identitatea sursei, nu poate sa comenteze. Nici Mellon nu a putut sa comenteze si a refuzat un interviu.
DAN D. FARCAS
Comentarii