(Urmare din numarul trecut)
Cea mai mare broasca testoasa
Intr-un studiu publicat anul trecut in revista Science Advances, o echipa de cercetatori a anuntat ca a descoperit in Venezuela carapacea unei broaste testoase care a trait acum 8 milioane de ani, cu un diametru de aproape 2 metri, ceea ce ar putea fi cea mai mare broasca testoasa care a existat vreodata pe Pamant, dupa cum afirma cercetatorul Marcelo Sánchez-Villagra, directorul Institutului si Muzeului Paleontologic de la Universitatea din Zürich. Creatura, conform studiului, a apartinut unei specii acum disparute numita Stupendemys geographicus, care a trait in nordul Americii de Sud in epoca Miocenului, care a inceput acum 12 milioane de an si s-a sfarsit in urma cu 5 milioane de ani.
Broasca ar fi cantarit aproximativ 1.145 de kilograme, ceea ce inseamna ca era de aproape 100 de ori mai grea decat cea mai apropiata ruda vie a sa, broasca testoasa de Amazon (Peltocephalus dumerilianus) si ar fi fost de doua ori mai mare decat cea mai mare broasca testoasa vie, broasca testoasa marina (Dermochelys coriacea).
Specia a atins dimensiunea colosala probabil datorita zonelor umede calde si a lacurilor din habitatul sau, remarca Sánchez.
Oamenii de stiinta stiau cate ceva despre colosalul S. geographicus inca din 1976, dar noua cercetare a scos la lumina mai multe fosile si cateva secrete despre aceasta broasca testoasa.
Studiul a inclus analiza unor cochilii si a primelor maxilare inferioare cunoscute ale acestor broaste testoase, care provin din unele sapaturi din 1994 efectuate in regiunea Urumaco din Venezuela, precum si fosile recent descoperite in deser-tul La Tatacoa din Columbia.
Dupa examinarea acestor fosile, cercetatorii si-au dat seama ca broastele testoase masculine aveau arme unice, asemanatoare unui corn, in partea din fata a carapacelor sau in partea superioara. Aceste coarne au fost probabil folosite ca arme in lupta de la mascul la mascul, sunt de parere cercetatorii. Un comportament combativ similar este vazut astazi la broastele testoase din familia Chelydridae, ai caror masculi se lupta adesea intre ei pentru a stabili dominatia in teritoriile de interferenta.
O „cicatrice alungita si profunda pe cornul stang” pe carapacea unuia dintre S. Geographicus ar putea fi un semn al luptei dintre masculi, sustine cercetatorul principal al studiului, Edwin Cadena, profesor asociat de paleontologie la Universidad del Rosario din Columbia, care a examinat carapacele de broasca testoasa Stupendemys geographicus in timpul unor sapaturi in 2016. Iar prezenta unui dinte de caiman infipt intr-una din carapace sugereaza faptul ca desi aceste broaste testoase erau uriase, ele erau vanate de animalele de prada.
Cel mai vechi material de pe Pamant
Oamenii de stiinta au identificat recent cel mai vechi material de pe Pamant: o particula de praf stelar, ascuns intr-un meteorit care a lovit planeta noastra acum o jumatate de secol, si care ar avea o vechime de 7 miliarde de ani. Particule din acest praf stelar au fost descoperite intr-un asteroid de 100 de kilograme, denumit meteoritul Murchison, pentru ca a cazut pe 28 septembrie 1969, langa Murchison, statul Victoria, in Australia.
Intre timp, noi analize ale particulelor de praf pre-solar din meteoritul Murchison, publicate anul trecut, au dezvaluit ca ele ar avea o varsta cu pana la 3 miliarde de ani mai vechi decat Soarele nostru, care are 4,6 miliarde de ani, ceea ce inseamna o varsta de aproximativ 7 miliarde de ani.
Desi universul abunda de praf stelar, pe Pamant „este pentru prima oara cand au fost descoperite particule din acest praf”, declara autorul principal al studiului, Philipp Heck, curator la Field Museum of Natural History din Chicago.
Majoritatea particulelor de praf pre-solare au o dimensiune de aproximativ 1 micron in lungime sau chiar mai mica, insa particulele pe care le-au analizat oamenii de stiinta pentru acest studiu au fost ceva mai mari, variind de la 2 la 30 microni in lungime.
Pentru studiu, Heck si colegii sai au examinat 40 de asemenea particule de praf, folosind o tehnica de datare care a masurat expunerea particulelor la razele cosmice in timpul calatoriei lor interstelare de-a lungul a miliarde de ani. Ideea a plecat de la o constatare empirica, au explicat cercetatorii: „imaginati-va ca puneti o galeata in afara casei in timpul aversei de ploaie. Cum ploaia cade intr-un ritm constant, se poate calcula cat timp a fost galeata afara pe baza cantitatii de ploaie pe care o aduna”, a explicat Heck. Majoritatea prafului, aproximativ 60 la suta, dateaza cu circa 4,6 miliarde pana la 4,9 miliarde de ani in urma. O posibila explicatie a motivului pentru care a fost o asemenea emisie de praf stelar ar putea fi aceea ca a existat un adevarat „boom” de nastere a stelelor in galaxia noastra care a avut loc in urma cu aproximativ 7 miliarde de ani. „Si apoi a fost nevoie de aproximativ doua pana la doua miliarde si jumatate de ani pentru ca acele stele sa devina producatoare de praf”, a explicat Heck.
„Cand se formeaza o stea, ea nu produce praf. In cea mai mare parte a vietii sale, steaua nu produce praf. Stelele produc praf doar la sfarsitul vietii lor”.
Aceasta descoperire se adauga descoperirilor altor astronomi care au constatat o crestere dramatica a formarii stelelor in urma cu aproximativ 7 miliarde de ani.
Un mega fulger
De Halloween, in 2018, un fulger masiv a taiat cerul deasupra Braziliei. „Mega fulgerul” a avut o lungime de peste 700 km si s-a intins de pe coasta Atlanticului pana la marginea Argentinei, devenind astfel cel mai lung fulger inregistrat vreodata, potrivit unei analize a Organizatiei Meteorologice Mondiale (OMM) publicata anul trecut in iunie. Oamenii de stiinta au folosit o noua tehnologie prin satelit pentru a confirma ca fulgerul a fost de peste doua ori mai lung decat vechiul detinator al recordului, un „blit” care a luminat cerul statului Oklahoma in 2007.
In ceea ce priveste recordul de durata a unui fulger, noua analiza a mai relevat ca durata cea mai lunga inregistrata vreodata a fost a unui fulger produs deasupra nordului Argentinei care a tinut aprins cerul aproape 17 secunde, in martie 2019.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii