Ridicat in Cartierul Latin din Paris, Panteonul este o cladire simbol pentru cultura si sufletul poporului francez, a carui poveste incepe in anii timpurii ai istoriei si consolidarii statului.
In anul 507, dupa convertirea sa la crestinism, regele Clovis a hotarat ridicarea unei prime bazilici destinate odihnei sale vesnice alaturi de sotia sa, Clotilde.
Cativa ani mai tarziu, in 512, in locasul respectiv a fost insa inhumata Sfanta Geneviève, protectoarea Parisului. Acest eveniment a dat nastere unei comunitati dedicate cultului Sfintei.
Locul fusese ales de rege si a ramas pana in ziua de azi unul apropiat de inimile locuitorilor si nu numai, aflandu-se intre Universitatea Sorbona si Gradinile Luxemburg, nu departe de kilometrul zero al capitalei, respectiv Catedrala Nôtre Dame.
Dupa mai bine de un mileniu, in anul 1744, in urma unei boli grave, regele Ludovic al XV-lea, a venit sa se reculeaga in Biserica Sfintei Geneviève, promitand ca va inalta in locul vechiului asezamant un edificiu prestigios.
Proiectul noii constructii a fost incredintat in 1755 arhitectului Jacques-Germain Soufflot si lucrarile au inceput in 1758. Cripta a fost terminata in zece ani, dar decesul lui Soufflot, in 1780, l-a impiedicat sa-si vada opera finalizata, insa lucrarile de structura erau avansate.
Cladirea a fost terminata in 1790 sub conducerea lui Maximilian Brébion si Jean-Baptiste Rondelet. Profanata in timpul Revolutiei Franceze, a fost resfintita si redata cultului de Napoleon in 1806, dar numai pana in 1885 cand a fost defintiv reinvestita ca un templu laic cu ocazia funeraliilor lui Victor Hugo.
Edificiul are dimensiuni impresionante: 110 metri lungime, 83 de metri latime si peste 80 de metri inaltime. Un sir de trepte conduc spre fatada inspirata de Panteonul din Roma si strajuita de coloane imense, sustinand un fronton pe care David d’Angers a sculptat in 1831 alegoria reprezentand „Patria intre Libertate si Istorie”. Cupola grandioasa dominand intregul monument prezinta un tambur inconjurat de coloane corintiene, iar sub fronton apare sapata in piatra inscriptia: „Marilor oameni, patria recunoscatoare”.
Interiorul este in forma de cruce greaca, in centru aflandu-se patru stalpi masivi care sustin cupola la incrucisarea navei cu transeptul. Dintre numeroasele statui care impodobesc edificiul trebuie remarcata cea reprezentand „Conventia Nationala” realizata de François-Léon Siccard in 1921. Apare in mod sugestiv Marianne – simbol al Frantei – inconjurata de militari si civili, iar alte statui sunt alegorii ale unor personalitati ale tarii.
Peretii sunt decorati cu fresce, cele mai multe semnate de Previs de Chavannes (1824-1898) reprezentand scene din viata Sfintei Geneviève. Altele apartinand lui Jean-Paul Laurent (1838-1921) sunt dedicate Jeannei D’Arc si reproduc momente esentiale din viata acesteia.
Panteonul este locul in care astronomul Jean Bernard Léon Foucault a prezentat in 1851 cunoscutul sau experiment, demonstrand cu ajutorul pendulului ca Pamantul se invarte in jurul axei sale. Pendulul a fost mutat o vreme, dar in prezent se afla din nou in Panteon.
Intrarea la cripta se face printr-un sir de scari marginite de un perete in care a fost depusa inima lui Gambeta, fondatorul celei de A Treia Republici. O multime de personalitati au fost inmormantate in Panteon: 24 de politicieni, aproximativ 20 de militari, oameni de stiinta, clerici si scriitori, printre care Voltaire si Jean-Jacques Rousseau.
Alaturi de Panteon se afla Biblioteca Sfanta Geneviève pe al carei perete sunt insemnati oamenii de cultura dintre secolele XIII-XIX, printre care cu deosebita mandrie ii remarcam numele lui Dimitrie Cantemir.
IRINA STOICA
Comentarii