In anul 1970, cel mai amplu si mai valoros proiect din domeniul sculpturii romanesti a fost demarat sub o semnificatie ramasa ca reper in artele plastice din acei ani.
La initiativa curajoasa a regretatului sculptor Gheorghe Coman, dar si cu implicarea activa importanta a al-tor iubitori de frumos, s-a organizat prima editie a Taberei de sculptura in aer liber Magura – Buzau, din imediata vecinatate a Manastirii Ciolanu, pe dealul cu acelasi nume din comuna Tisau.
Actiunea a reprezentat si o provocare, intrucat cu acel prilej au fost promovati numerosi sculptori tineri, cu viziuni artistice detasate de canoanele epocii, lasandu-se astfel o deschidere specifica si speciala gandirii libere, acelui tip de exprimare in fata caruia nu se pot aseza bariere si care nu poate fi zavorat dupa gratii.
Pretextul principal al evenimentului a fost purtatorul mai multor simboluri, la baza stand implinirea a 16 secole de atestare a existentei Buzaului. Astfel, s-au organizat 16 editii ale evenimentului, la fiecare participand cate 16 artisti creatori.
Ceea ce publicul iubitor de frumos va retine, vizitand cel mai mare muzeu de arta in aer liber din sudul si estul Europei, depaseste sfera esteticului. Este o sinestezie de amploare a ideilor universale de valoare spirituala inalta, mai exact, o colaborare armonioasa pentru o lucrare ce apartine deopotriva de ratiunea, inspiratia si viziunea specific umane, precum si de acea puritate originara, acel echilibru primordial si deschidere totala ce fac parte din sufletul naturii.
Teritoriul colinar de 21 de hectare pe care sunt raspandite cele 256 de lucrari realizate din piatra locala este o prelungire catre manastire a padurii aflate in apropiere. Se ingemaneaza asadar acea traire sacra a timpului vietii cu frumosul fara de egal rasarit din pantecele pamantului si cu omenescul, cu roadele perene ale gandirii si ale trudei trupesti.
In aceasta linie se remarca in subtext, pentru cei ce patrund mai adanc in inima acestui admirabil fenomen, faptul ca fiecare editie a taberei a trebuit sa se subordoneze totusi unor rigori inevitabile. Odata inscris in eveniment, fiecare dintre cei 148 de sculptori si 24 de sculptorite, care l-au onorat in cei 16 ani cu prezenta si munca lor, a trebuit sa lucreze numai cioplind in renumita piatra calcaroasa de Ciuta si sa-si incheie creatia la o data bine precizata.
Nu a fost vorba insa despre o competitie, mai ales ca toate lucrarile au fost donate de autorii lor comunitatii locale si, in general, celor care viziteaza superbele locuri pe care se afla fosta tabara si actualul muzeu in aer liber.
Tematica acopera si ea cu generozitate spatii de civilizatie ce le-au oferit artistilor acea libertate de exprimare absolut obligatorie. Nu puteau lipsi repere din istoria nationala, concretizate in viziuni personale asupra portretelor unor figuri marcante pentru poporul roman si meleagurile buzoiene, de la Burebista, Vintila Voda, Mihai Viteazul, Constantin Brancoveanu, Doamna Neaga sau Tudor Vladimirescu, la figuri emblematice, precum Mesterul Manole, Maica, Tatal si Fiul, Mirii, dar si Ganditorul, Taranul, Soldatul sau chiar simboluri ancestrale, ca Pomul Vietii, Ceasul solar, Troita, Fereastra.
In esenta, s-ar putea aprecia ca toate sculpturile realizate aici in cei 16 ani de creatie sunt inspirate din multimilenara noastra arta populara, ele fiind imbratisate simbolic de sfintenia locasurilor de cult invecinate – sus-mentionata manastire de calugari si un tulburator loc de retragere intru meditatie pentru schimnici, Schitul Cetatuia, aflat la o jumatate de ceas de urcus prin padure. Fara niciun fel de indoiala, toate acestea, apropierea in spirit, in traire artistica si duhovniceasca nu reprezinta o intamplare.
Am evitat sa alegem doar o parte dintre multele nume de artisti care au trudit la acest mirabil edificiu de civilizatie si cultura autohtona. Sculptori consacrati ori tineri, aflati la debutul carierei acum peste o jumatate de veac, cu totii au ramas repere in contextul general al manifestarilor de acest tip, in spatii neconventionale.
Cu atat mai mult, se cuvine ca fiecare trecator printre remarcabilele siluete albe – decupate pe verdele primavaratic ori pe ruginiul de toamna al padurii si contopite iarna cu lumina zapezilor – sa respecte munca si sufletul incrustate in piatra.
O atitudine necesara caci, paradoxal, chiar omul se arata uneori agresiv la adresa unor simboluri culturale ce il reprezinta. Tabara de sculptura Magura a suferit si sufera asemenea manifestari ale ignorantei si inculturii, insa ceea ce ea simbolizeaza pentru arta romaneasca de azi si din viitor ramane – la propriu si la figurat – in ipostaza verticala!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii