Dominarea viitorului

          Inscriptii „sapate” in plante
          
          Rareori citate in diversele istorii ale stiintelor oculte, antropomancia si botanomancia reprezinta extremele metodelor de previziune a destinului. Antropomancia este cea mai dezgustatoare si a fost utilizata sporadic atât in cadrul unor dinastii amerindiene din mileniul I i.

          Inscriptii „sapate” in plante
          
          Rareori citate in diversele istorii ale stiintelor oculte, antropomancia si botanomancia reprezinta extremele metodelor de previziune a destinului. Antropomancia este cea mai dezgustatoare si a fost utilizata sporadic atât in cadrul unor dinastii amerindiene din mileniul I i.Ch., cât si in cadrul unor triburi africane pâna in pragul secolului I d.Ch. Practic, cu o cruzime infioratoare, erau sacrificati copii si apoi vracii faceau disectii, afirmând ca pot ghici viitorul unor personalitati de rang inalt din societatea respectiva…
          La polul opus, botanomancia care se bazeaza pe studiul florilor. Ea a rezistat din antichitate pâna in secolele XVIII-XIX, atunci când stiinta a inceput sa explice multe dintre „minunile” florale. Astfel, italianul Alonso Moreno, un erudit al epocii sale (1560-1623) spunea ca „desenul” facut de petalele de trandafir (atunci când planta era usor lovita cu bagheta magica) reprezinta anii primei casatorii, sau numarul de copii, sau chiar câti ani vor trece pâna vei avea o boala foarte grava. De asemenea, dupa cât de repede se ofileste verbina, Moreno putea deslusi cât va trece pâna când te vei imbogati. Specialistul in botanomancie avea puse la conservat peste doua sute de specii de plante, intre niste foarte fine coperti metalice bine izolate de umezeala, formând un fel de carte. El isi punea clientii sa deschida la intâmplare acel „volum”. O parte din deductiile sale se baza pe destinatia unor plante medicinale (indica boala la care sa te astepti), pe numarul par (noroc) sau impar (ghinion) de frunze sau petale.
          Tot un gen de botanomancie a practicat si Jean Létrier (secolul XIX), care analiza „inscriptiile” din interiorul cupolei ciupercilor si ale unor legume care „plâng” atunci când sunt sarate. Cotorul de varza si castravetele erau utile pentru femeile nemaritate; cu cât „lacrimile” lor erau mai numeroase, cu atât barbatul ideal se ivea mai repede. Tot proportional cu cantitatea de apa, rosiile prevesteau reusitele copiilor in viata, iar ridichile „ghiceau” daca barbatii sunt inselati sau nu. Vinetele „indicau” si ele fericirea conjugala si „ajutau” femeile sa nasca usor…