Un psiholog examineaza probele

          Printre participantii de marca la Conferinta pentru studiul rapirilor efectuate de OZN-uri, organizata, între 13 si 17 iunie 1992 la Massachusetts Institute of Technology (M.I.

          Printre participantii de marca la Conferinta pentru studiul rapirilor efectuate de OZN-uri, organizata, între 13 si 17 iunie 1992 la Massachusetts Institute of Technology (M.I.T.) a fost si Don C. Donderi Ph. D., cunoscut psiholog, profesor asociat la universitatea McGill din Montreal, Canada. Specialitatea sa era perceptia si memoria umana, cu aplicatii practice în ergonomie.
          El a devenit interesat de fenomenul OZN în 1966, impresionat de cantitatea de dovezi cu care a venit în contact. A aderat la scurt timp dupa aceasta la asociatia NICAP, cea mai prestigioasa organizatie neguvernamentala pentru studiul fenomenului OZN din acele timpuri. Cunoscând foarte bine, din experienta sa profesionala, modul în care oamenii se pot însela asupra unor lucruri ori pot sa însele pe cei din preajma lor, Donderi a fost intrigat dintru început de consistenta rapoartelor privind fenomenul OZN, de caracterul concret al celor raportate. Analizând câteva cazuri în care au fost implicati mai multi martori, interogându-i separat si obtinând de la ei descrieri concordante, Donderi si-a dat seama ca acei oameni vazusera ceva, ceva din afara, si în nici un caz o aberatie a mintii lor. Chiar daca acest ceva era în 85 la suta din cazuri planeta Venus, ori un fenomen meteorologic etc, cele 15 procente ramase erau suficiente pentru a pune pe gânduri o minte lipsita de prejudecati. În 1968 NICAP l-a invitat pe Donderi sa conduca o masa rotunda la care au fost examinate sase rapoarte privind cazuri de presupuse rapiri OZN. El a apreciat ca probabil doua sau trei dintre acestea erau convingatoare. În raportul redactat în urma mesei rotunde Donderi mentiona ca „nu a putut gasi, pe baza depozitiilor scrise, nici un motiv a priori pentru a pune sub semnul întrebarii credibilitatea martorilor”, iar istoriile lor trebuiau pastrate pentru viitoare investigatii si coroborari. Peste un sfert de secol, Donderi continua sa fie înca impresionat de astfel de rapoarte. El a avut ocazia sa constate ca nu era vorba de persoane instabile mental sau de persoane care aveau nevoie sa spuna povesti pentru a se simti mai realizati. Donderi afirma: „Oamenii sunt rapiti. Aceasta este concluzia rezonabila pe care o poti trage când iei în considerare dovezile… Nu pot spune aceasta cu aceeasi certitudine cu care afirm existenta OZN-urilor, dar exista dovezi bune, chit ca sunt sau nu stiintific valabile… Budd Hopkins e un tip stralucit, la fel este Dave Jacobs si multi altii – John Mack si John Carpenter, pentru a numi doar pe câtiva. Ei sunt suficient de inteligenti pentru a nu se auto-însela. Cei mai multi dintre cei rapiti sunt si ei foarte convingatori; nu sunt niste indivizi care sa profite ori sa aiba vreun avantaj colportând povesti absurde. si nici nu cred sa fie vorba despre vreo confabulatie stârnita de investigatori, asa cum sustine obisnuita critica la adresa acestui fenomen”. Donderi era sceptic privind concluziile trase în urma anchetei agentiei Roper, conform careia cel putin un milion de americani puteau fi victime ale unor rapiri OZN care le-au fost sterse din memorie. El avea, de asemenea, nedumeriri fata de faptul ca scenariul rapirilor nu s-a mai schimbat de patruzeci de ani si se întreba „de ce aceste fiinte au nevoie sa repete aparent aceleasi experimente un timp atât de îndelungat”. Clarificarile ar putea veni, dupa parerea sa, din anchete mai precise si mai aprofundate asupra fenomenului si a victimelor sale. El spunea: „Sunt convins ca rapirile se petrec, dar adevarul este ca nu pot dovedi aceasta. E de înteles astfel ca nici un om cu mintea sanatoasa n-ar paria pe realitatea lor”.