Se joaca Dumnezeu cu zarurile?

          Potrivit fizicii clasice (a se vedea teoriile lui Newton si Galilei), hazardul nu exista: daca este posibil sa se determine si sa se masoare cu precizie toti parametrii (pozitie, viteza etc.) unui sistem, s-ar putea anticipa evolutia acestuia într-un moment oarecare din viitor, dar s-ar putea si descrie un fenomen din trecut, legat de el.

          Potrivit fizicii clasice (a se vedea teoriile lui Newton si Galilei), hazardul nu exista: daca este posibil sa se determine si sa se masoare cu precizie toti parametrii (pozitie, viteza etc.) unui sistem, s-ar putea anticipa evolutia acestuia într-un moment oarecare din viitor, dar s-ar putea si descrie un fenomen din trecut, legat de el. Dupa acest model, hazardul nu reprezinta decât incapacitatea noastra de a cunoaste si de a calcula toti parametrii ce intra în discutie. Lasând deoparte limitele umane, anumiti fizicieni cred chiar ca ar fi posibil, teoretic, sa se scrie o imensa ecuatie care ar descrie evolutia Universului, cu tot ce contine el; inclusiv fiinta umana.
          
          Fluturele si uraganul
          
          Viziunea respectiva este totusi obligata sa se raporteze si la… secolul XX. Doua teorii – mecanica cuantica si mai târziu cea a haosului – au devenit rapid doua graunte de nisip în angrenajul bine uns al fizicii clasice. Teoria haosului repune în discutie modelele simple si elegante ale fizicii clasice, demonstrând ca un sistem se poate comporta într-o maniera practic imprevizibila, din cauza unei mici perturbatii. Exemplul cel mai cunoscut – „efectul fluturelui”: un fluture care bate din aripi în Japonia poate provoca, prin efecte înlantuite, un uragan în Mexic sau în Golf, adica la mii de kilometri departare. Altfel spus, un eveniment absolut minor poate declansa fenomene imprevizibile, determinând o reactie în lant. (Aceasta nu înseamna totusi ca, ori de câte ori un fluture îsi ia zborul în Japonia, declanseaza un uragan în Caraibe!)
          
          Stim ca nu stim nimic!
          
          Teoria haosului arata deci ca, pentru numeroase sisteme, e aproape imposibil sa se masoare conditiile initiale cu suficienta exactitate, pentru a le cunoaste evolutia. O diferenta de o zecime de milionime poate sa dea rezultate complet diferite. Si mai surprinzatoare se dovedesc însa implicatiile mecanicii cuantice asupra functionarii Universului. Se considera ca anumite fenomene fizice (ca, de pilda, dezintegrarea nucleului unui atom) ar fi complet aleatorii. Nu exista nici un mijloc pentru a prezice momentul exact când aceste fenomene se vor produce. Ecuatiile mecanicii cuantice nu pot indica decât probabilitatea ca un anume eveniment sa se produca într-un anume moment si într-un anume loc; ceea ce sustin adeptii fizicii clasice. Asadar, în lumea atomica, trebuie sa ne multumim cu afirmatii probabilistice. Astfel, conform legilor mecanicii cuantice, nu putem prevedea decât probabilitatea ca un electron sa se afle într-un loc dat. Ba, mai rau: înainte de a-l localiza prin masuratori, se considera ca electronul… nu se afla nicaieri, în mod precis, el fiind mai degraba „dispersat” într-o regiune a spatiului. Chiar daca mecanica cuantica ne conduce catre numeroase paradoxuri, teoriile ei continua sa se confirme. Pentru fizicieni, aceasta înseamna ca trebuie sa se resemneze cu ideea ca traiesc într-un univers al probabilitatilor. Din contra, anumiti cercetatori considera ca aici se ascunde secretul constiintei si al liberului arbitru.
          
          Zarurile lui Dumnezeu
          
          Între aceste „linii de front” stiintifice, ce poate sa creada muritorul de rând: ca exista sau nu hazard? Deocamdata, semnul de întrebare ramâne ferm, pe pozitie. O mica anecdota arata ca marele Albert Einstein s-a dovedit pâna la moarte un opozant înversunat al viziunii probabiliste propuse de mecanica cuantica. De altfel, a devenit de notorietate raspunsul pe care el îl dadea partizanilor acestei teorii: „Dumnezeu nu joaca zaruri!”. Astazi, „avangardistii” mai îndrazneti sustin ca, având în vedere toate succesele mecanicii cuantice, se vede treaba ca ar cam fi cazul s-o faca…