În unele locuri de pe planeta, consideram ca recunoastem parti mici din întreg pe care de altfel nu l-am cunoscut niciodata, desi l-am ravnit dintotdeauna: Paradisul.
Cea mai întinsa zona umeda tropicala din lume se afla în inima Americii de Sud, pe teritoriile a trei tari: Brazilia, Bolivia si Paraguay, cu o suprafata cuprinsa intre 140.000 si 195.000 km2. Numele sau – Pantanal – explica sumar la ce sa ne asteptam, el provenind din cuvantul portughez pantano, care înseamna „mlastina” sau „balta”.
Lunca inundabila Pantanal este un platou gigantic care se umple încet în timpul sezonului ploios si apoi se goleste, putin cate putin, în timpul sezonului uscat. Acest ciclu anual de crestere si scadere a nivelului apei este fundamental pentru sanatatea zonei umede si regenerarea formelor de viata gasite acolo.
Pantanal acopera aproape doua procente din suprafata Braziliei, un teritoriu echivalent cu cele ale Portugaliei, Belgiei si Olandei, la un loc! Numai ca aici avem de-a face cu o alta lume, cu un mic univers al salbaticiunilor traitoare în zonele umede, definite prin peisaje mirifice, sub care însa lupta pentru supravietuire îmbraca cele mai diverse forme si manifestari.
Aceasta deriva în primul rand din faptul ca regiunea se defineste, prin cea mai mare concentratie de animale salbatice din America de Sud, inclusiv specii rare precum jaguarul, capibara, vidra gigantica de rau, ara (papagal) albastru si cel alb, furnicarul, barza jabiru sau cerbul de mlastina.
Mii de specii de plante, pasari acvatice, pesti si reptile prospera, de asemenea, în acest teritoriu. Aceasta diversitate este direct legata de clima, în special în ceea ce priveste inundatiile sezoniere.
Multe vertebrate se aduna în zonele umede în timpul sezonului uscat pentru a profita de hrana abundenta datorata excesului de apa, în timp ce animalele migratoare sosesc în Pantanal în timpul sezonului ploios, cautand un loc sigur pentru a se împerechea si a se reproduce.
In acest areal imens legea suprema este cea exprimata prin vechea sentinta… umana: „Mananca sau vei fi mancat!” si se pot surprinde uneori scene la care putini oameni s-ar astepta. Lupta pentru hrana dintre doua specii de pradatori total diferite – cum sunt jaguarul si caimanul yacaré (versiunea locala a crocodilului, cu 10 milioane de exemplare!) – nu va avea alt deznodamant decat prin rapunerea si devorarea unuia dintre cei doi.
Peste 40.000 de indigeni de diverse etnii traiesc pe aceste meleaguri, predominand cei din grupurile Terena, Guató, Bororo, Kadiwéu, Kaiowá si Nandeva Guarani. În ciuda diferentelor dintre ei, toti demonstreaza un respect profund pentru natura si au un rol incredibil de important în protejarea ecosistemului Pantanal si a traditiilor sale.
De altfel, comunitatile de pe malurile raurilor traiesc adevarata viata din aceasta regiune aparent neprietenoasa, dar care le asigura triburilor respective necesarul pentru traiul zilnic.
Cele mai cunoscute asezari sunt trei sate vecine: Barra de Sao Lourenço, Serra do Amolar si Binega. Aici, 36 de familii si-au stabilit locuintele în cea mai mare zona de conservare a Pantanalului de cateva decenii, lucrand într-o colaborare tacuta cu biomul (zona geografica care include un complex de ecosisteme).
Natura le satisface nevoile vitale, iar ei fac tot posibilul sa o protejeze si sa primeasca, la fel ca în cadrul unui troc firesc, siguranta într-un viitor mai protector.
Tinutul rezista sub asediul civilizatiei prin marimea si diversitatea sa pentru ca o mlastina enorma, amestecata cu savane si paduri tropicale este greu de cucerit si de transformat.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii