Criticile din copilarie îi pot face pe oameni sa poarte cu ei frica de esec mult timp dupa ce ajung adulti, însa noi cercetari sugereaza ca aceste tipare emotionale ar putea fi surprinzator de flexibile.
Tinerii adulti care si-au reexaminat amintirile dureroase prin intermediul unei terapii bazate pe imaginatie au prezentat reduceri de durata ale fricii, vinovatiei, tristetii si stresului.
Cum apare frica de esec?
Potrivit unei cercetari realizate de oameni de stiinta, anumite tehnici de psihoterapie bazate pe imaginatie pot contribui la reducerea fricii de esec asociate cu experiente dureroase din copilarie.
Experientele dificile din primii ani de viata, inclusiv criticile, neglijarea sau reactiile severe ale persoanelor care îi îngrijesc pe copii, pot influenta starea de bine emotionala si calitatea vietii chiar si dupa multi ani.
Modul în care adultii reactioneaza atunci când un copil face o greseala poate avea o importanta deosebita în formarea tiparelor de gândire si de reactie emotionala de mai târziu. În unele cazuri, astfel de experiente pot contribui la aparitia fricii de esec, bazata pe convingerea ca greselile fac o persoana mai putin valoroasa în ochii celorlalti.
Cercetatorii de la Laboratorul de Neurostiinte Afective al Institutului de Psihologie din cadrul Universitatii SWPS, cu sediul în PoznaO, si de la Laboratorul de Imagistica Cerebrala al Institutului Nencki de Biologie Experimentala din Varsovia si-au propus sa determine daca psihoterapia bazata pe imaginatie ar putea reduce efectele persistente pe care aceste amintiri dureroase le au asupra vietii de zi cu zi.
Studiul clinic randomizat si controlat a inclus 180 de tineri adulti, cu vârste cuprinse între 18 si 35 de ani, care se confruntau cu frica de esec. Pe parcursul unei perioade de doua saptamâni, participantii au luat parte la patru sedinte de terapie axate pe amintiri dificile din copilarie, asociate cu experiente de critica. Un grup a utilizat tehnica expunerii prin imaginatie (IE).
Participantilor li s-a cerut sa îsi aminteasca situatii care le provocasera frica sau anxietate, acest grup reprezentând grupul de control activ. Al doilea grup a beneficiat de rescrierea prin imaginatie (ImRs), o tehnica menita sa schimbe modul în care se desfasoara o amintire în imaginatie.
Participantii îsi aduceau în minte o experienta care le provoca suferinta, apoi îsi imaginau ca un „aparator” – de exemplu, un terapeut – intra în scena, confrunta persoana care îi critica si îi ofera sprijin copilului. In al treilea grup s-a folosit aceeasi abordare terapeutica, dar cu o procedura de întârziere de 10 minute (ImRs-DSR).
Cercetatorii au conceput aceasta întârziere pentru a interfera cu urma mnestica asociata experientei critice, ceea ce ar fi putut amplifica efectele interventiei. Participantii au completat chestionare si au participat la interviuri, în timp ce cercetatorii au monitorizat si indicatori fiziologici. Evaluarile ulterioare au fost realizate dupa trei si sase luni.
Frica, vinovatia si stresul au scazut
Toate abordarile bazate pe imaginatie au produs o reducere semnificativa si de durata a fricii de esec. Participantii au raportat, de asemenea, niveluri mai scazute ale emotiilor negative, inclusiv tristetea si vinovatia, iar reactiile organismului pareau sa se fi schimbat.
Reactiile fiziologice la amintirile legate de critica au scazut, indicând faptul ca rememorarea experientelor dureroase nu mai declansa acelasi nivel intens de stres. Aceste îmbunatatiri au ramas vizibile la evaluarile efectuate dupa trei si sase luni, sugerând ca efectele psihologice s-au mentinut în timp.
„Studiul arata ca este posibila reducerea intensitatii emotiilor negative si a nivelului de activare asociate amintirilor despre criticile din copilarie. Tehnicile selectate în mod corespunzator pot influenta modul în care sunt traite aceste amintiri, facându-le mai putin împovaratoare”, afirma coautoarea studiului, Julia B•czek, psiholog în cadrul laboratorului de Neurostiinte Afective al Institutului de Psihologie al Universitatii SWPS.
Cercetatorii au constatat ca rescrierea prin imaginatie a functionat în mod deosebit de bine atunci când a generat un moment de surpriza. Ei au asociat acest efect cu eroarea de predictie, care apare atunci când exista o discrepanta între ceea ce se asteapta o persoana sa se întâmple si ceea ce se întâmpla în realitate. Aceasta diferenta neasteptata poate contribui la slabirea tiparelor emotionale deja consolidate si poate facilita înlocuirea vechilor reactii dureroase cu unele noi.
„Am demonstrat ca o componenta esentiala a terapiei bazate pe imaginatie este crearea unei discrepante între ceea ce se asteapta pacientul sa se întâmple si ceea ce se întâmpla efectiv în noua amintire. Tocmai aceasta surpriza deschide calea catre o schimbare terapeutica de durata”, afirma coautorul studiului, StanisÓaw Karkosz, cercetator în domeniul stiintelor cognitive.
Rezultatele sugereaza ca tehnicile bazate pe imaginatie pot schimba modul în care oamenii reactioneaza la provocarile actuale, permitându-le sa „scrie” finaluri noi si sigure pentru experiente dureroase din trecut.
Rezultatele indica, de asemenea, ca amintirile dificile – inclusiv cele legate de esec – nu trebuie neaparat sa fie traite pentru totdeauna în acelasi mod din punct de vedere emotional. Julia B•czek subliniaza ca experientele din trecut pot fi procesate diferit de-a lungul timpului, în loc sa ramâna fixe si imposibil de schimbat.
GABRIEL TUDOR
Comentarii