Eduard Confesorul (c. 1003-1066) a fost unul dintre cei mai puternici suverani ai Angliei, penultimul ei lider anglo-saxon, inainte de cucerirea normanda. Obtinand tronul de la fratele sau vitreg, Harthacanute, dupa moartea tatalui, regele Ethelred, Eduard a fost proclamat sfant al bisericii romano-catolice in anul 1161, fiind considerat patron al regilor. Din porunca regelui Henric II al Angliei, in 1348 a fost declarat oficial sfant patron al Angliei si este chiar si in zilele noastre sfantul patron al familiei regale britanice.
Faptul ca a fost toata viata un om foarte pios, inclinat spre cele sfinte, nu l-a impiedicat sa fie si un razboinic de temut, care a ucis multi dusmani in lupta. Tineretea si-a petrecut-o in Normandia si, ca un amanunt interesant, sa mentionam ca, inainte de a porni in pelerinaj spre Tara Sfanta, ducele acestui tinut, Robert, l-a incredintat pe fiul lui, William – viitorul Cuceritor – in grija lui Eduard.
In 1034, impreuna cu fratele sau, Alfred, Eduard a incercat sa preia tronul Angliei, uzurpat de Harold Harefoot, dar tentativa se va solda cu un insucces. Abia dupa urcarea pe tron a lui Harthacanute, situatia lui Eduard se va ameliora si, la moartea acestuia, pe 8 iunie 1042, el va fi proclamat rege de catre populatia entuziasta a Londrei. Incoronarea oficiala va avea loc insa abia la 3 aprilie 1043, in catedrala Winchester.
Domnia sa a fost marcata de pace si prosperitate, in ciuda tulburarilor provocate de baroni, in principal de periculosul Godwin de Essex, care s-a opus cu vehementa masurilor luate de rege pentru a favoriza partida normanda, in detrimentul autohtonilor anglo-saxoni. Duelul dintre rege si baroni, precursor al conflictului ce va slabi Anglia si in secolele urmatoare, se va incheia in ianuarie 1066, odata cu moartea lui Eduard. Nobilii locali il vor aduce pe tron pe fiul lui Godwin, Harold, fapt care va declansa reactia lui William, de acum duce al Normandiei, care va invada Anglia, peste putina vreme…
GABRIEL TUDOR
Comentarii