Desi teoretic inca de la infiintarea lor, in urma cu multe decenii, premiile Oscar au fost destinate recompensarii celor mai bune productii cinematografice dintr-un anumit an, de-a lungul timpului s-au facut auzite numeroase critici fata de acordarea lor. Acuzatiile au vizat in principal faptul ca aceste premii ar favoriza marile productii americane, si ca este premiat mai mult comercialul decat arta. Este evident ca, intr-o competitie de asemenea anvergura, nu poti multumi pe toata lumea dar la fel de evident ca au existat pelicule excelente, „ocolite”, in mod inexplicabil de atentia juriului Academiei Americane de Film.
Nedreptatitul cetatean Kane
Exemplul clasic, in acest sens, este incidentul petrecut la editia din 1940, cand, desi in concurs se aflau doua dintre cele mai faimoase filme realizate vreodata – Cetateanul Kane si Soimul maltez, premiul a fost acordat peliculei Ce verde era vara mea! Discutii aprinse a iscat si duelul din 1975, cand Zbor deasupra unui cuib de cuci a concurat cu Falci. A castigat primul, si trebuie sa recunoastem ca Jack Nicholson a avut o mare contributie la aceasta victorie, dar pe de alta parte nu putem nega meritele extraordinare ale tanarului, pe atunci, Steven Spielberg, care a facut din Falci, un film emblematic pentru genul thriller. Multi fani ai sai s-au declarat dezamagiti de decizia juriului.
In 1980, Kramer contra Kramer, cu un subiect la moda in societatea americana, a prevalat in fata socantului Apocalipsul, acum, ce facea referire la drama din Vietnam, pe care multi voiau sa o uite. In 1981, invingator a fost Oameni obisnuiti, al lui Robert Redford si din nou s-a spus ca decizia a fost bazata pe „pile”. Marii invinsi au fost Roman Polanski, cu al sau tulburator Tess, si David Lynch, cu Omul elefant. Ce sa mai spunem despre dezamagirea fanilor SF, care si-au vazut filmul, Razboiul stelelor – Imperiul contraataca, aproape complet neglijat (nu a primit decat premii la categoriile „tehnice”), in ciuda succesului comercial masiv – este al doisprezecelea film, ca incasari, din toate timpurile.
Premii acordate „politically correct”
Prima aventura a lui Indiana Jones, in Cautatorii arcei pierdute, a strans, de asemenea, milioane de oameni in cinematografe, in 1981, confirmandu-i lui Harrison Ford statutul de star de prima mana. Nu a fost suficient insa pentru a si castiga, intrucat marele invingator a fost Carele de foc, cu patru Oscaruri. Dar, daca astazi toata lumea stie de Indiana Jones, cine isi mai aminteste de Carele de foc? In 1983, majoritatea cinefililor au fost de acord ca Gandhi, al lui Richard Attenborough a meritat pe deplin Oscarul pentru cel mai bun film, fiind cu adevarat o capodopera. Dar ce te faci cu fanii lui Spielberg, iarasi perdant, care s-au scandalizat de faptul ca E.T., nostalgica poveste a prieteniei dintre un extraterestru si doi copii, nu a obtinut trofeul?
In 1991, duelul la varf s-a dat intre Goodfellas, considerat unul dintre cele mai bune filme in topul IMDB si Dansand cu lupii. Din nou, cinefilii au acuzat o decizie „politizata”, intrucat premiul a revenit celei de-a doua pelicule, care trata, intr-o maniera subiectiva si evident cosmetizata problema privarii indienilor de pamanturile stramosesti. S-a spus, atunci, ca filmul a castigat doar pentru ca era „politically correct” si in ton cu tendinta de a li se face – cel putin pe hartie – dreptate amerindienilor. In privinta editiei 1995, parerea noastra este ca Forrest Gump a castigat pe merit, fiindca rareori s-a mai facut un film atat de complex, cu atatea trimiteri si rezonante. Ghinionul altor filme extraordinare, precum Pulp Fiction sau The Shawshank Redemption (considerat, in acelasi top IMDB, cel mai bun realizat vreodata!) a fost ca au concurat tocmai atunci, fiindca ele ar fi castigat cu siguranta, s-a spus, in oricare alt an.
Povesti siropoase dar de succes
Multa lume, in special cinefilii care au o cultura extrem de bogata in domeniu, s-au intrebat, pe buna dreptate, ce a facut James Cameron ca filmul sau, Titanic, sa adune atatea Oscaruri, pentru ca, din punct de vedere al realizarii regizorale criticii i-au gasit o multime de hibe. In plus, in 1998, el a concurat la Oscaruri cu o pelicula de-a dreptul impresionanta, Good Will Hunting. In plus, site-ul Rotten Tomatoes i-a acordat acestui film un rating de 96 din 100, in vreme ce Titanicul nu a primit decat 82 din 100. Probabil insa ca siropoasa poveste le-a placut mai mult juratilor… ori banii investiti in aceasta superproductie trebuia scosi cumva?
Nedreptatiti s-au simtit si fanii filmului Fight Club, un icon-movie in care Brad Pitt a facut poate prima data dovada uriasului sau talent. Dar daca vom spune ca el a pierdut in fata bijuteriei numite American Beauty poate ca infrangerea nu se va mai parea la fel de nedreapta… Gladiator nu este considerat de critici un film de referinta, ci mai curand o superproductie plina de gafe si poleiala, menit sa satisfaca gustul publicului pentru grandios. Pare cu atat mai ciudat cu cat el a castigat, in 2001, o sumedenie de Oscaruri, in detrimentul unor filme evident mai bune.
Unul dintre cele mai bune filme independente realizate vreodata, Recviem pentru un vis, a trecut atunci aproape nebagat in seama de scortosii membri ai Academiei. Iar Traffic, o productie remarcabila, de asemenea a plecat cu tolba goala de la decernarea premiilor… Un scandal si mai mare a provocat acordarea Oscarului filmului Moulin Rouge – un alt „sirop”, pe muzica de asta data, in defavoarea Bandelor din New York. Vi se pare corect ca perechea Catherine Zeta-Jones – Richard Gere sa triumfe in fata unui actor precum Daniel Day-Lewis? Juriului care a acordat Oscarurile i s-a parut…
GABRIEL TUDOR
Comentarii