Numit oficial Tratatul de prietenie, cooperare si asistenta mutuala, Pactul de la Varsovia a fost o alianta militara a tarilor din Blocul Rasaritean, conceput ca un mijloc de protectie impotriva unei posibile agresiuni din partea NATO. Initiat de Hrusciov, pactul a fost incheiat la Varsovia, pe 14 mai 1955, la el aderand toate statele comuniste din Europa de Est, mai putin Iugoslavia. Albania a incetat sa mai fie membra activa a aliantei in 1961, dupa ruptura dintre China si URSS – in aceasta criza conducerea albaneza s-a situat de partea chinezilor – si a iesit oficial din Pact in 1968.
Fortele Pactului au intrat in Ungaria in octombrie 1956, la solicitarea factiunii dure a Partidului Comunist din aceasta tara iar revolutia maghiara a fost inabusita in sange. Situatia s-a repetat in august 1968, dupa „primavara de la Praga”, cand guvernul reformist al lui Alexander Dubcek a fost rasturnat de aripa conservatoare a comunistilor cehoslovaci. Pe 20 august 1968, zeci de divizii sovietice, alaturi de alte cateva divizii din RDG, Bulgaria si Polonia au intrat in Cehoslovacia, Romania refuzand sa se alature si chiar condamnand invazia unei tari prietene. Desi nu au intrat niciodata in conflict direct, Pactul de la Varsovia si NATO s-au situat permanent pe pozitii antagoniste in timpul razboiului rece.
In decembrie 1988, Mihail Gorbaciov a renuntat la Doctrina Brejnev, care permitea celorlalte state ale Tratatului sa invadeze tarile comuniste in care „dictatura proletariatului” era amenintata, dand de inteles statelor din Europa Rasariteana ca-si pot gestiona singure destinele. Imediat ce a devenit clar ca URSS nu va mai folosi forta spre a-si impune dominatia, in statele est-europene s-au produs schimbari profunde si rapide. In ianuarie 1990 Ungaria, Polonia si Cehoslovacia au anuntat ca vor sa se retraga din Pactul de la Varsovia, urmate in februarie de Bulgaria, iar pe 1 iulie 1990 organizatia a fost oficial desfiintata.
GABRIEL TUDOR
Comentarii