In 549, imparatul Justinian I a decis sa trimita in Italia o puternica armata bizantina, pentru a transa confruntarea cu Regatul Ostrogot, infiintat aici in 535. Intre 550 si 551, o forta expeditionara de 20.000 de oameni (incluzand 5.000 de lombarzi, 3.000 de heruli si 400 de gepizi) condusa de generalul Narses a fost adunata la Salona, pe coasta Adriaticii, iar in primavara lui 553 aceasta forta a invadat Italia din nord, marsaluind asupra Romei.
Regele ostrogot Totila le-a iesit in intampinare, cu 15.000 de oameni si a facut propuneri de pace, incercand sa castige timp pentru a mai strange intariri. Dar vicleanul Narses a respins orice fel de negocieri, astfel incat ostrogotii au fost nevoiti sa dea lupta, la Taginae (astazi Gualdo Tadino, in Umbria). Narses si-a desfasurat armata intr-o puternica pozitie defensiva, cu mercenarii germani descalecati formand centrul liniei de bataie si 4.000 de arcasi bizantini dispusi pe flancuri.
Totila a incercat sa-i inconjoare pe bizantini, ocupand un mic deal din flancul stang al inamicului, dar arcasii au respins puternica sarja a cavaleriei ostrogote. In acel moment, intaririle aduse de aliatul lui Totila, Teia, au venit si regele ostrogot a lansat un asalt total asupra bizantinilor.
Insa din nou cavaleria ostrogota a fost supusa unui tir nimicitor si aproape distrusa. In clipa decisiva, Narses a ordonat cavaleriei grele a bizantinilor, tinuta pana atunci in rezerva, sa contraatace si, in retragerea panicata ce a urmat, mii de ostrogoti au fost macelariti – printre ei numarandu-se si Totila.
Dupa lupta, Narses a pornit mai departe spre Roma, care nu a opus prea multa rezistenta, iar ostrogotii au fost definitiv invinsi un an mai tarziu, in batalia de la Mons Lactarius, fiind ulterior absorbiti de lombarzi si disparand din istorie.
GABRIEL TUDOR
Comentarii