Pe 10 iulie 138 d.Hr., la vârsta de 62 de ani, împaratul roman Publius Aelius Hadrianus, cunoscut sub numele de Hadrian, s-a stins din viata în vila sa de la Baiae, pe coasta Campaniei.
Moartea sa a pus capat unei domnii de peste douazeci de ani, marcata de stabilitate, constructii monumentale si o schimbare importanta de viziune în ceea ce priveste politica externa a Imperiului Roman.
Hadrian a fost al treilea dintre asa-numitii „cinci împarati buni”, succedându-i lui Traian în anul 117 d.Hr. Spre deosebire de predecesorul sau expansionist, Hadrian a preferat consolidarea granitelor imperiului, renuntând la unele cuceriri si stabilind frontiere bine fortificate – cel mai faimos exemplu fiind Zidul lui Hadrian din Britannia. În ultimii ani ai vietii, Hadrian a suferit de mai multe afectiuni medicale, cel mai probabil cronice.
Potrivit izvoarelor istorice, împaratul a fost chinuit de o boala misterioasa care i-a provocat dureri mari si o deteriorare treptata a sanatatii. Simptomele descrise – dificultati de respiratie, edeme si slabiciune – i-au facut pe unii istorici moderni sa presupuna ca suferea de insuficienta cardiaca congestiva sau o afectiune renala, cum ar fi hidropizia (acumulare de lichid în tesuturi).
Pe lânga suferinta fizica, Hadrian a trait si o perioada de izolare politica si personala în ultimii ani. Dificultatile în alegerea unui succesor – dupa moartea prematura a favoritului sau, Antinous, si retragerea sustinerii pentru alti candidati – au fost urmate de adoptarea tânarului Antoninus Pius, care avea sa-i urmeze la tron si sa asigure o tranzitie pasnica a puterii.
Moartea lui Hadrian nu a fost urmata de onorurile obisnuite din partea Senatului roman. Totusi, succesorul sau, Antoninus Pius, a reusit sa obtina divinizarea postuma a lui Hadrian, reabilitându-i imaginea si integrându-l oficial în panteonul imperial.
In prezent, Hadrian este amintit ca unul dintre cei mai cultivati si vizionari împarati romani, iar moartea sa a marcat sfârsitul unei ere de echilibru si reconstructie pentru Imperiul Roman.
GABRIEL TUDOR
Comentarii