Nascut pe 25 martie 1767 in departamentul francez Lot, fosta provincie Guyenne, Joachim Murat a fost fiul unui hangiu bogat, care si-a dorit ca baiatul sa urmeze o cariera ecleziastica. De aceea, micul Joachim a fost inscris, la zece ani, la Colegiul Saint-Michel, apoi a intrat in Seminarul Lazaristilor de la Toulouse. Dar, când un regiment de cavalerie a trecut prin oras, adolescentul, satul de rigoarea vietii preotesti, a fugit din internat si s-a inrolat. In 1789, implicarea intr-o afacere dubioasa l-a obligat sa demisioneze si, pocait, s-a intors la familia sa, angajându-se functionar civil in oraselul invecinat, Saint-Cere. Revolutia din 1789 a insemnat totusi momentul crucial al vietii sale si, in 1790 se inscrie in Garda Nationala.
In toamna lui 1795, generalul Napoleon Bonaparte il insarcineaza in secret cu aducerea unui corp de artilerie din suburbiile Parisului, iar Murat isi indeplineste cu succes misiunea, permitându-i celui care va fi, de acum inainte, comandantul lui, sa salveze Conventia Nationala, masacrându-i cu tunurile pe regalisti.
Drept rasplata, Murat este numit colonel si il va insoti pe Bonaparte in campania din Italia, unde devine general, mai ales datorita curajoaselor sale sarje de cavalerie. Dupa infrângerile suferite in campania din Egipt, se intoarce, alaturi de Bonaparte, in Franta si se va casatori cu sora viitorului imparat, Caroline, pe 20 ianuarie 1800. Pe 18 mai 1804, Napoleon il numeste maresal al Frantei si ii acorda titlul de „primul cavaler al Europei”, pentru ca, patru ani mai târziu, sa-l unga drept rege al Neapolelui si Siciliei.
Nelipsit din campaniile din Spania si din Rusia, Murat il va trada insa pe Napoleon dupa batalia de la Leipzig, spre a-si salva tronul. Arestat de trupele regelui preferat de suveranii Europei, Ferdinand al IV-lea de Neapole, va fi ucis de un pluton de executie la Castelo di Pizzo, in Calabria, infruntându-si cu mult curaj moartea si strigându-le calailor sai „Soldati, drept in inima!”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii