Dupa o prima tentativa esuata de cucerire a Japoniei, intreprinsa in 1274 de Kublai Han, nepotul marelui Genghis, trupele mongole au reluat ofensiva, sapte ani mai târziu. 100.000 soldati mongoli si chinezi si 40.000 coreeni au plecat, la bordul a 4000 de corabii, spre insulele arhipelagului nipon. Dar flota coreeana a fost surprinsa de o teribila furtuna si imprastiata, majoritatea corabiilor fiind nevoite sa revina pe continent.
Vasele ramase s-au alaturat flotei chino-mongole, acostând in Golful Hakata. Aici, japonezii, aflati intr-o descurajanta inferioritate numerica, ridicasera o serie de fortificatii si au respins cu succes primele atacuri ale invadatorilor. Totusi, era evident ca multa vreme nu vor mai rezista asaltului. Si atunci minunea s-a produs: un taifun iscat din senin a devastat, timp de doua zile, coastele pe care se aflau atacatorii; majoritatea vaselor chinezesti – care erau construite pentru transportul fluvial si nu pentru a face fata valurilor oceanului, au fost scufundate. Pagubele au fost imense: majoritatea corabiilor s-au scufundat si nu mai putin de 120.000 de soldati au pierit.
Umilit, Kublai a fost nevoit sa-si accepte infrângerea. Acest episod bizar al istoriei Japoniei a marcat primele tentative de invazie a acestui stat insular, urmatoarea venind abia in 1592, din partea Coreei. El a avut insa o semnificatie deosebita atât la momentul respectiv, aratând limita cuceririlor mongole si demonstrând ca „invincibilii” soldati ai lui Genghis Han puteau fi batuti, dar mai ales ulterior, peste multe secole: rezistenta acerba a niponilor, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, se va datora in mare parte credintei oarbe ca minunea „kamikadze” se va repeta si ca Japonia nu va putea fi cucerita de invadatori – in cazul respectiv, trupele americane.
GABRIEL TUDOR
Comentarii