Ramasa in istorie ca unul dintre cele mai bizare evenimente, „goana dupa aur” din Alaska a dus la o veritabila invazie a pamanturilor inghetate din regiunea Klondike. Totul a inceput in luna august a anului 1896, cand trei localnici, Jim Skookum, Charlie Dawson si Patsy Henderson, au plecat in cautarea sorei lui Skookum, Kate, si a sotului acesteia, George Carmack, care se ratacisera in munti.
Dupa ce i-au aflat, ajunsi pe malul raului Klondike, Kate a gasit, in dimineata zilei de 16 august, o pepita de aur si le-a aratat-o si celorlalti. Imediat, Carmack a intuit importanta descoperirii si, mergand mai departe, pe Rabbit Creek, a gasit si alte pepite. Regiunea parea a fi incredibil de bogata in zacaminte aurifere si, dupa toate probabilitatile, bogatiile ascunse in nisipul raurilor de aici le depaseau cu mult pe cele din California, locul precedentei „goane dupa aur”.
In iulie 1897, vestea despre aurul din Alaska a ajuns in Statele Unite, declansand o veritabila isterie, abil intretinuta de presa. Ca vrajiti, zeci de mii de mineri profesionisti sau amatori au luat cu asalt vapoarele catre Alaska, si in 1898, populatia din Klondike depasise 40.000 de locuitori, fapt care, date fiind conditiile vitrege de trai si lipsa alimentelor ameninta sa declanseze o foamete cumplita. Criminalitatea era tinuta cu greu sub control, intrucat metalul galben luase mintile tuturor.
„Goana dupa aur” nu a tinut insa prea mult, caci, desi abundente, zacamintele s-au epuizat aproape complet in cativa ani. Se poate spune ca singurii care au facut averi din aceasta teribila dorinta de imbogatire au fost proprietarii localurilor si cazinourilor din zona, unde minerii isi pierdeau noptile si banii. De asemenea, o inegalabila glorie literara va obtine, descriindu-si experienta de cautator de aur la Klondike, unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii, Jack London.
GABRIEL TUDOR
Comentarii