Chiar daca primii germeni ai literaturii de anticipatie au aparut inca din antichitate, prin „calatoria in Luna” imaginata de Lucian din Samosata, adevarata „explozie” a acestui fascinant domeniu beletristic s-a produs la finele secolului XIX, prin operele unor scriitori de geniu precum Jules Verne sau H.G. Wells. Era firesc ca, dat fiind succesul de public al genului, realizatorii din sfera celei de-a saptea arte sa-si caute inspiratie in romanele stiintifico-fantastice. Beneficiind de interpretarea unor actori redutabili dar si de „artileria grea” a efectelor speciale realizate pe computer, asemenea productii s-au bucurat de un imens succes, atragand milioane de fani. Va invitam sa facem impreuna o incursiune in lumea celor mai apreciate filme „SF”, ineditul clasament fiind realizat de prestigioasa publicatie britanica „The Telegraph”.
1) Blade Runner (1982)
Aceasta pelicula, inspirata de nuvela „Viseaza androizii oi electrice?”, a scriitorului Philip K. Dick, a fost unanim considerata de catre criticii de film, public si savantii intervievati de reporterii revistei britanice drept „cel mai bun film science fiction realizat vreodata”. Personajul interpretat de pe atunci junele Harrison Ford, politistul Rick Deckard, primeste misiunea de a vana patru humanoizi clonati, cunoscuti ca „replicanti”, printr-un Los Angeles futurist.
„Mai mult decat o pelicula de aventuri, filmul regizat de Ridley Scott se vrea o parabola despre conditia umana, un alt fel de a pune intrebarile ce i-au framantat pe filosofi de mii de ani – Cine suntem? De unde venim? Incotro ne indreptam?”, spune biologul Stephen Minger de la King’S College din Londra. Memorabile raman de asemenea si rolul facut de Rutger Hauer, unul dintre „replicanti”, ca si muzica semnata, inconfundabil, Vangelis…
2) 2001: O odisee spatiala (1968)
Intr-o epoca in care zborurile spatiale erau inca „la gradinita”, daca ne este permis sa ne exprimam astfel, aparitia unei pelicule precum 2001: O odisee spatiala a reprezentat o placuta surpriza pentru cinefili, gratie efectelor speciale revolutionare. Responsabili de aceasta reusita au fost cei doi consultati stiintifici ai filmului, Frederick Ordway si Harry Lange, ambii fosti angajati ai NASA, care au convins companii precum Boeing sau IBM sa ofere documentatie tehnica si prototipuri, pentru realizarea filmului.
Plamadit de colaborarea dintre doua personalitati culturale de marca – regizorul Stanley Kubrick si scriitorul Arthur C. Clarke, filmul a fost multa vreme preferatul publicului american, cu atat mai mult cu cat, la nici un an dupa lansarea lui, Armstrong punea piciorul pe Luna, facandu-i pe toti sa viseze la transpunerea in realitate a „odiseei” imaginate de Clarke. De referinta ramane secventa in care osul aruncat de un om primitiv se transforma intr-o nava spatiala, pe muzica lui Strauss; de asemenea, revolta lui HAL, supercomputerul de la bordul navei, impotriva „tiraniei umane”, un avertisment transparent indreptat de Clarke la adresa mecanicizarii excesive care intr-o zi s-ar putea intoarce impotriva creatorilor sai.
3) Razboiul stelelor (1977) /Imperiul contraataca (1980)
Filme pentru care stateam la coada, la cinematografe, ore in sir si pe care niciodata nu ne plictiseam sa le vedem, iar si iar. Adevarate „western”-uri in spatiu, ele reflectau eterna tema a luptei Binelui contra Raului, cu inerenta fascinatie pe care o resimteam cu totii in fata maleficului Darth Vader. Cele doua pelicule, carora le-au mai urmat si altele din seria Imperiu vs Rebeli, fara insa un la fel de mare succes, erau imbibate si cu o oarecare doza de misticism, transmitand ideea unei „forte” atotcuprinzatoare, ce putea fi folosita in scopuri negative sau pozitive.
4) Alien (1979)
Parte film de anticipatie, parte horror, Alien l-a avut ca regizor pe acelasi Ridley Scott si ca protagonista pe Sigourney Weaver, emblematica in rolul lui Ellen Ripley. Actiunea se petrece la bordul unei nave spatiale care pluteste in imensitatea spatiului. Linistea echipajului pamantean este tulburata de aparitia unei creaturi extraterestre cu aspect oribil, care va cauta sa-i devoreze pe oameni. Pentru prima oara se vorbeste intr-un film si despre ce ar putea insemna de fapt un zbor intergalactic, dincolo de imaginea idilica transmisa pana atunci de seriale precum „Star Trek” – o calatorie nesfarsita, plictisitoare, incarcata si de experienta halucinanta a confruntarii cu monstri extraterestri.
5) Solaris (1972)
O „poezie pe celuloid”, cum a fost considerata de critici, Solaris, regizat de Andrei Tarkovski, dupa un roman al lui Stanislaw Lem, reprezinta pentru multi un film de suflet. Povestea psihologului care zboara spre o planeta indepartata pentru a-si inlocui un coleg decedat in mod misterios reuneste elemente din tragedia greaca, proza fantastica a lui Poe si fiorul gotic al literaturii europene de la inceputul secolului XIX. „Solaris este poate singurul film care vizeaza limitele stiintei impuse de propriile noastre perceptii si constrangeri si de tendinta de a antropomorfiza o natura care este perfecta si fara fiinta umana”, crede Gregory Benford, profesor emerit de fizica la Universitatea Berkeley, California.
6) Terminator (1984)
Inclus in top mai mult din pricina succesului de public decat al celui de critica, Terminator este povestea unui cyborg (Arnold Schwarzenegger) trimis de robotii care stapanesc lumea in 2029, pentru a ucide mama unui viitor rebel uman. Este unul dintre filmele care trateaza problema calatoriilor temporale, dar esueaza lamentabil, din punct de vedere logic, prin aceea ca eludeaza asa-numitul „paradox al bunicului: daca un om se intoarce in timp si accidental isi ucide bunicul, acesta nu va mai putea procrea deci teoretic „ucigasul” nu se va mai naste si nu va fi capabil sa calatoreasca in timp…
7) Ziua cand Pamantul s-a oprit (1951)
Mai putin cunoscut in zilele noastre, acesta a fost un film „de cult” in anii de dupa razboi, cand paranoia razboiului rece facea furori. In sine, mesajul este pacifist: o farfurie zburatoare aterizeaza in mijlocul Washingtonului iar de la bordul ei apar un extraterestru humanoid, Klaatu, si robotul sau, Gort.
Klaatu, care sustine ca „Prostia ma enerveaza. Supusii mei au invatat sa traiasca fara ea”, incearca sa-i convinga pe liderii lumii sa lase deoparte conflictele dintre ei, pentru ca pacea sa triumfe, altfel planeta Terra va fi distrusa, afectand insa si echilibrul cosmic. In ziua premierei, unul dintre realizatorii prezenti in sala a cerut ca proiectia sa se opreasca, pentru a anunta, in stilul alarmist „a la Orson Welles”, ca o farfurie zburatoare tocmai aterizase. Va dati seama ca toti l-au crezut…
8) Razboiul lumilor (1953)
Un alt film science fiction asupra caruia propaganda razboiului rece si-a pus amprenta dar care a facut sali pline si a impresionat generatii intregi in lumea occidentala, unde „martienii” invadatori erau identificati automat cu sovieticii. Totusi, daca tinem seama de performanta obtinuta de adaptarea radiofonica a aceluiasi roman al lui H.G. Wells, de catre genialul Orson Welles, din 1938, si de trucajele de-a dreptul puerile, parca nu intelegem de ce acest film s-a cocotat tocmai pe locul 8 in top…
9) Matrix (1999)
Din nou vesnicul duel dintre Bine si Rau, intr-o lume a viitorului care este doar o „matrita” a realitatii, realitate pe care „tipii rai” o ascund oamenilor obisnuiti, fortandu-i sa traiasca o iluzorie fericire. Alesul – Neo, este carismaticul Keanu Reeves, care va salva planeta de sub stapanirea „railor”, cu ajutorul unui grup de rebeli. Filmul s-a bucurat de un succes colosal, dar urmatoarele parti ale trilogiei n-au mai fost la fel de apreciate.
10) Intalnire de gradul III (1977)
Din acest top nu putea sa lipseasca Steven Spielberg, considerat de multi drept cel mai mare regizor de filme SF in viata. Totusi, am putea spune ca el este intr-un fel marele nedreptatit al clasamentului, de vreme ce „ET”, povestea lirica si induiosatoare a prietenei dintre un copil si un extraterestru, nu a fost inclus in top, iar „Intalnirea de gradul III” s-a situat abia pe locul zece… Pentru prima data, teoria conspiratiei se strecoara pe ecran, prin personajul interpretat de Richard Dreyfus, obsedat de faptul ca guvernul american ascunde adevarul despre extraterestri. „Nu suntem singuri” este leit-motivul filmului iar fragmentul muzical interpretat de Jean Michel Jarre, la sintetizator, ca un „salut” extraterestru ramane o tema de neuitat…
GABRIEL TUDOR
Comentarii