Am vazut, in numarul trecut, de ce nu e indicat sa purtam haine de imprumut, cum trebuie sa le curatam pe cele folosite de energiile negative cu care s-au incarcat. Problematica e complexa, dupa cum arata terapeuta Mihaela Opran, ce ne recomanda sa ne schimbam mentalitatea legata de purtarea hainelor, caci se poate spune ca, intr-un fel, si ele sunt vii.
Ar fi de dorit ca imbracamintea pentru birou purtata o zi sa fie schimbata in ziua urmatoare sau macar bluza, fusta sau pantalonii sa fie altele. Astfel, circuitul energetic deja format prin vibratiile captate la serviciu pe haine se intrerupe si el nu mai este la fel de periculos ca atunci cand hainele sunt aceleasi si se incarca in fiecare zi cu propriile vibratii negative sau ale persoanelor din jur ori ale obiectelor din jur.
Acelasi lucru se intampla cu odajdiile preotilor, indiferent de religie, care sunt specifice unui anumit serviciu religios. Daca preotul le-ar purta mereu, odajdiile sacre s-ar imbiba cu toate emanatiile indispozitiilor si neplacerilor lui din viata zilnica, dar si cu cele emanate de persoanele cu care intra in contact in lacasul de cult. Asa insa ele raman in sfera gandurilor superioare, cand preotul se concentreaza asupra slujbei in sine.
Imbracamintea, ca si trupul, are nevoie de odihna si de aerisire, pentru ca forta gandurilor aflate in ea sa se rarefieze, caci, oricat ar parea de straniu, gandurile au o greutate specifica. Cele de rautate, invidie, ura, razbunare, boala, se lasa in jos pe obiecte, fiinte, oameni, intalnite in cale in momentul propagarii, iar cele frumoase sunt supuse atragerii sferelor mai inalte, ridicandu-se in sus. Astfel se explica si atmosfera de tristete care persista in subsoluri si in alte locuinte subterane, unde domneste inclinatia spre rau, sentiment care lipseste la inaltimi.
Din faptul ca imbracamintea reprezinta prin sine insasi nuanta unui invelis mental, reiese ca este bine sa va cumparati cu drag si sa purtati haine care va plac, frumoase (nu neaparat scumpe), elegante, uneori chiar noi (macar una), nu numai in societate, dar chiar si in absoluta singuratate, cu atat mai mult cu cat eleganta si frumusetea imbracamintii izvorasc din interiorul nostru. Se poate spune ca si prin haina, trupul si sufletul sunt imbracate in ceva spiritual.
Coloritul hainelor este expresia starilor sufletesti. Tristetea, deznadejdea, supararea, negativismul prefera culoarea neagra, indiferent de situatie. Rasa noastra, care crede cu adevarat numai in moarte, adica in nimicirea fara drept de apel a corpului carnal, prefera culorile inchise, mai ales dupa o anumita varsta sau dupa moartea unei rude sau a unui prieten drag. Chinezii, pentru care moartea inseamna doar pierderea instrumentului spiritualitatii, aleg pentru aceleasi ocazii culoarea alba (adica lipsa coloritului), ea reprezentand pacea senina.
Este caracteristic faptul ca oamenii in varsta se imbraca de cele mai multe ori in culori inchise, gandindu-se ca sunt in pragul sfarsitului vietii si nu mai au, de acum inainte, nici dreptul si nici motivatia bucuriei, veseliei ori alte sperante, deoarece sunt in asteptarea momentului final. Ei insisi isi poarta doliul, programandu-si subconstientul, adica mintea, trupul si sufletul, la o degradare si la o moarte iminente. De asemenea, majoritatea oamenilor varstnici isi neglijeaza tinuta. Acesta este primul indiciu al mortii, inceputul agoniei, intr-un cuvant ei devin ceea ce gandesc si simt.
Neglijenta in imbracaminte inseamna lipsa placerii de a da importanta ultimului invelis exterior, vizibil, adica vietii, iar tot ce i se ofera trupului fara placere ii este daunator. Din acest motiv, nu-i este permis nici miliardarului sa poarte o palarie tocita sau sotiei lui pantofi scalciati.
Intelepciunea spirituala sau intuitia se manifesta mai puternic in tinerete, pentru ca atunci corpul este mai nou si liber pana la o anumita varsta, descatusat de invechitele idei preconcepute si de obiceiurile respingatoare ale varstei, care se acumuleaza cu timpul. De aceea, tineretul este mai vioi si isi recunoaste intelepciunea intuitiva.
Pretuiti grijile dupa valoarea lor reala, nu dupa cea imaginara, adica nu le dati o importanta prea mare, alungati-le! Dirijati puterea voastra de vointa care sa atraga spre voi, ca un magnet, toate mijloacele de existenta ale lumii si spre aceasta ramura, cea a hainelor, aparent de mica importanta. Nu consimtiti linistiti, cu rabdare si eventual cu capul plecat, sa purtati haine urate, sa traiti saracacios, sa mancati prost, intr-un cuvant sa existati urat. Pretindeti intotdeauna ce este mai bun si cu timpul, in functie de cat de puternica va este dorinta, veti obtine lucrul dorit.
Omul care se gandeste la viitoarele probleme, la necazuri, si se teme de conditiile apasatoare ale vietii, pune in miscare forte deprimante, intrand in rezonanta vibrationala cu necazurile respective, amplificandu-le. Prin urmare, ele nu-i vor mai permite sa se ridice, astfel incat zdrentele se vor lipi de el, fara ca sa le mai poata parasi vreodata.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii