Zgomotul si fumul produse de armele europene, la fel ca si puterea lor mortala de distrugere, au fost cele care i-au facut pe conchistadorii spanioli sa se impuna la Cajamarca, in Peru, intr-una dintre cele mai sangeroase batalii desfasurate pe continentul sud-american dupa descoperirea „Lumii Noi” de catre Columb.
Regele Atahualpa a permis ca expeditia lui Pizarro sa treaca nestingherita pe taramurile sale. Incasii respectau un post religios si au decis ca un inamic atat de neglijabil – spaniolii nu aveau nici macar 200 de oameni – putea astepta.
Pe 15 noiembrie 1532, incasii i-au infruntat in cele din urma pe spanioli in piata principala din Cajamarca, dar Atahualpa a lasat cea mai mare parte a armatei sale de 80.000 de oameni in afara orasului provincial. Planul lui Pizarro pare sa fi fost acela de a se baza pe avantajele surprizei si socului pe care vederea cailor, a armelor de foc si a armurilor de fier le provocasera indigenilor din America.
Nervii de otel ai conchistadorului spaniol au ajutat: Pizarro si-a pastrat calmul in timp ce Atahualpa si sfetnicii acestuia au venit la discutii si au respins cu dispret pretentia sa de a fi adus cuvantul adevaratului Dumnezeu. Cand i s-a adus o carte de rugaciuni, regele incas a aruncat-o pe jos: Pizarro nu mai avea nevoie de nicio scuza pentru a ataca. Oamenii sai au deschis focul si s-au aruncat asupra garzilor de corp incase, care ramasesera pur si simplu paralizate de groaza.
Tragand cu muschetele, izbind cu sabiile, spaniolii au ucis in masacrul care a urmat aproape 7.000 de incasi. Doar cativa soldati din micul grup al lui Pizzaro au fost raniti, niciunul grav. Dar cu toata puterea armelor lor de foc, adevarata arma secreta a conchistadorilor a fost nepasarea lor fata de tabuurile poporului incas: punand mana fizic pe Atahualpa si luandu-l prizonier, ei au facut ceva de neconceput.
Regele era considerat de catre supusii sai un zeu pe care niciun muritor nu ar fi putut sa-l atinga, fara teama de o cumplita pedeapsa divina. Umilirea sa a dat peste cap superstitiile incasilor. Acestia au platit o rascumparare enorma in aur pentru eliberarea lui Atahualpa, dar Pizarro tot si-a ucis prizonierul in cele din urma, strangulandu-l.
Ramasi fara conducator, incasii au fost, in ciuda efectivelor lor militare impresionante, obligati sa se supuna spaniolilor, care au ocupat vastul imperiu al lui Atahualpa fara opozitie.
GABRIEL TUDOR
Comentarii