Pe 17 iulie 1453, pe câmpurile din apropierea localitatii Castillon, în sud-vestul Frantei, s-a desfasurat o batalie care avea sa puna capat unuia dintre cele mai îndelungate si sângeroase conflicte din Evul Mediu european: Razboiul de 100 de Ani.
Confruntarea dintre armata engleza, condusa de John Talbot, conte de Shrewsbury, si fortele franceze, aflate sub comanda lui Jean Bureau, a marcat înfrângerea decisiva a Angliei si sfârsitul pretentiilor acesteia asupra teritoriilor din Franta.
Conflictul care începuse în 1337 din cauza revendicarilor engleze asupra tronului Frantei a cunoscut multe etape si rasturnari de situatie. Cu toate ca Anglia câstigase batalii importante în secolul al XIV-lea (precum Crécy si Poitiers), în secolul al XV-lea soarta razboiului s-a întors în favoarea Frantei, mai ales dupa urcarea pe tron a regelui Carol al VII-lea si aparitia figurii emblematice a Ioanei d’Arc. Batalia de la Castillon a fost provocata de tentativa englezilor de a recuceri zona Guyenne (Aquitania), pierduta în fata francezilor.
John Talbot a decis sa atace o tabara fortificata a artileriei franceze, considerând gresit ca inamicul se retrage. Francezii, bine pregatiti si sprijiniti de artileria lor grea, au respins cu usurinta atacul. Talbot a fost ucis în lupta, iar armata engleza a fost complet zdrobita
Aceasta batalie este semnificativa nu doar pentru ca a pus capat ostilitatilor, ci si pentru ca a marcat începutul suprematiei artileriei în razboiul european. A fost una dintre primele confruntari în care tunurile au jucat un rol decisiv în câstigarea unei batalii.
Dupa înfrângerea de la Castillon, Anglia a pierdut aproape toate posesiunile sale de pe continent, pastrând doar portul Calais pâna în 1558. Desi nu s-a semnat un tratat oficial de pace, Razboiul de 100 de Ani s-a încheiat de facto, iar Franta si-a reafirmat suveranitatea.
GABRIEL TUDOR
Comentarii