Unul dintre cei mai celebri si mai merituosi exploratori din secolul XVII, Abel Tasman s-a nascut in 1603, la Lutjegast, un satuc din provincia olandeza Groningen, pe atunci aflata in posesia Imperiului Spaniol. Primele informatii despre el apar abia in 1631, cand, deja vaduv fiind, se recasatoreste cu o anume Janettjie Tjaers si va intra in serviciul Companiei Olandeze a Indiilor de Est, plecand in prima sa expeditie pe mare trei ani mai tarziu. In iulie 1634 e numit capitan al unei corabii de mic tonaj, ce transporta marfuri de la Batavia (astazi Indonezia) in Moluce. Dupa ce revine in Olanda, in 1637, se va intoarce, cu tot cu sotie, in Batavia, spre a se stabili acolo.
Vor urma mai multe calatorii dificile pe mare, in timpul carora Tasman se dovedeste un marinar priceput si in acelasi timp un fin diplomat – reuseste ceea ce altii esuasera sa realizeze, incheierea unui tratat comercial cu terifiantul sultan din Sumatra. In 1642, este trimis sa descopere „Terra Australis Incognita” – necunoscutul continent de la sud, despre care cartografii banuiau ca s-ar afla undeva in sudul Pacificului, dar pe care nimeni nu-l vazuse vreodata. Pe 24 noiembrie, el zareste coasta vestica a actualei Tasmanii si o numeste Tara lui Van Diemen, in cinstea guvernatorului general al Companiei.
Desi intentiona sa se indrepte spre nord, vantul nefavorabil il impinge spre est. Hazardul ii este insa favorabil: va descoperi, pe 18 decembrie, insula sudica a Noii Zeelande, unde debarca, luand-o in stapanire formal si numind-o Staten Landt. El credea, eronat, ca insula se afla in apropiere de Staten Island, din Argentina. Atacati de maori, care le omoara patru marinari, olandezii numesc golful „al Ucigasilor” si se indeparteaza, nu inainte de a insemna, pe harta, nou descoperita insula.
GABRIEL TUDOR
Comentarii