Personalitate politica foarte importanta la finele secolului al XIX-lea în Franta, Émile Loubet a devenit presedintele celei de-a Treia Republici Franceze la 18 februarie 1899. El a fost ales de senatori în defavoarea lui Jules Méline, cu 483 de voturi contra 279.
Émile Loubet s-a nascut în familia unor cultivatori din Drôme (departament din sud-estul Frantei). El a studiat dreptul la Paris si a obtinut doctoratul în 1863. Tendintele sale politice erau de dreapta si în timpul facultatii l-a cunoscut pe Léon Gambetta (mare personalitate republicana, care a sustinut a Treia Republica, dupa caderea lui Napoleon al III-lea). S-a remarcat foarte repede pentru atitudinea sa politica si a fost ales în Senat, în 1885.
În Camera superioara a Parlamentului, Loubet s-a facut cunoscut prin deciziile pe care le-a sustinut în acea perioada dificila de consolidare a Republicii Franceze. Apreciat de presedintele Sadi Carnot, el ajunge ministru de interne. Dar dupa „Scandalul de coruptie Panama”, este demis si se întoarce la Senat.
Émile Loubet devine curând presedintele Senatului (1896). La 17 februarie 1899 moare subit presedintele Félix Faure. Batalia pentru ocuparea functiei supreme în stat s-a dat atunci între adversarii si sustinatorii lui Alfred Dreyfus, ofiterul victima a unei erori judiciare. Loubet era pentru redeschiderea procesului si a câstigat functia de presedinte al Frantei. Perioada presedintiei sale a fost una dintre cele mai stabile pentru Franta. Legile importante stabilite în acea perioada de sapte ani (1899-1906) au fost: gratierea capitanului Dreyfus, legea asocierilor si legea separarii Bisericii de stat.
Printre experientele „exotice” ale presedintelui Loubet s-a numarat si banchetul gigantic oferit primarilor francezi – cu prilejul Expozitiei Universale de la Paris, 1900 –, la care au participat 22.965 de invitati. Émile Loubet a murit în 1929, la 90 de ani.
PAUL IOAN
Comentarii