Dupa batalia indecisa de la Borodino, trupele lui Napoleon au avansat spre Moscova, avangarda lor intrand in oras dar gasind metropola cu desavarsire pustie. Tacerea asternuta peste oras, ce i s-a parut imediat suspecta suveranului francez, se va dovedi intr-adevar de rau augur. In noaptea de 13-14 septembrie 1812, izbucnesc incendii in mai multe cartiere ale orasului.
Francezii reusesc sa puna mana pe cativa incendiatori, care recunosc ca au actionat in cadrul unui plan bine stabilit, guvernatorul Moscovei, contele Rastopcin ordonand aruncarea in aer sau arderea majoritatii edificiilor publice, inclusiv a manastirilor sau bisericilor, dar mai ales a depozitelor si magazinelor ce ar fi putut asigura provizii invadatorilor. Masurile dure luate de Napoleon, care a ordonat executarea pe loc a incendiatorilor, au venit insa prea tarziu, caci deja Moscova era o mare de flacari.
Aflat la Kremlin, sub amenintarea flacarilor, imparatul este nevoit sa caute adapost in palatul Petrovski, aflat intr-o suburbie a orasului si nu se va intoarce decat pe 19 septembrie, spre a astepta zadarnic propunerile de pace ale tarului Alexandru I. Incendiul a avut proportii inimaginabile, fiind probabil cel mai puternic care a devastat vreodata capitala Rusiei. 6496 din cele 9151 de case ale orasului au ars complet, ca si peste 8000 de magazine si depozite, 122 din cele 322 biserici ale orasului.
Au mai fost distruse cladirea Universitatii, marea biblioteca a lui Buturlin (aici a cazut prada focului exemplarul original medieval din Cantecul oastei lui Igor) si teatrele Petrovski si Arbatski. De asemenea, circa 2000 de soldati rusi raniti au pierit in flacari iar din cei 270.000 locuitori de dinainte de incendiu doar 215.000 s-au mai intors sa-si refaca locuintele.
GABRIEL TUDOR
Comentarii