Membru al familiei imperiale a Habsburgilor, Ferdinand Maximilan Joseph a fost fiul arhiducelui Franz Karl al Austriei si al Sofiei Wilhelmina, printesa de Bavaria, desi unele voci sustin ca el ar fi produsul idilei dintre Sofia si Napoleon II, „regele Romei”, fiind deci astfel nepotul de sange al lui Napoleon Bonaparte. Asa s-ar putea explica, afirma adeptii acestei teorii, nu doar atasamentul manifestat fata de el de Napoleon III, imparatul Frantei, ci si zelul deosebit manifestat pe plan militar de catre tanarul arhiduce.
Dobandind reputatia unui principe liberal, deschis ideilor moderne, el a fost numit in februarie 1857 vicerege al regatului Lombardia-Venetia si s-a casatorit cu printesa Charlotte, fiica regelui belgian Leopold I. Dar tocmai liberalismul manifestat cu atata nonsalanta l-a determinat pe fratele sau mai mare, imparatul Franz Iosif, cunoscut pentru atitudinea sa reactionara, sa-l demita; la putin timp dupa aceea, Austria va pierde controlul majoritatii posesiunilor sale italiene. Dezamagit, Maximilian s-a retras atunci la Trieste, unde a construit superbul castel Miramare.
In 1859, el a fost abordat de monarhistii mexicani, care i-au propus sa devina imparat al tarii lor. Cu ajutorul lui Napoleon III, ale carei armate ocupasera Mexicul, Maximilian a fost instalat pe tron. Guvernarea sa se va dovedi insa subreda inca de la inceput, caci fortele republicane, conduse de Benito Juarez, au refuzat sa-l recunoasca. Situatia sa s-a agravat in momentul cand a fost parasit de corpul expeditionar francez iar puternicul vecin de la nord, Statele Unite, a inceput sa-l sprijine fatis pe Juarez.
Desi somat de Napoleon III sa paraseasca Mexicul si sa se intoarca in Europa, Maxilimian nu si-a abandonat sustinatorii mexicani. Asediat timp de cateva luni in Ciudad de Mexico, imparatul a fost nevoit sa se predea si, dupa o judecata sumara, a fost condamnat la moarte. Mari personalitati europene, precum Victor Hugo sau Garibaldi, au pledat pentru gratierea sa, dar Juarez a fost de neinduplecat. Maximilan a fost executat pe 19 iunie 1867, iar trupul sau neinsufletit va fi imbalsamat si apoi inhumat in cripta imperiala din Viena, la inceputul lui 1868.
GABRIEL TUDOR
Comentarii