Aventurier, scriitor inventator, calator, spion si escroc venetian, Casanova a ramas in istorie drept cel mai renumit cuceritor, constituind simbolul seductiei masculine. S-a bucurat de compania unor regi, printi si papi, a unor oameni de spirit, precum Voltaire, Goethe sau Mozart dar probabil ca daca n-ar fi fost angajat ca bibliotecar al contelui Waldstein de Boemia, functie in care, spre a alunga plictiseala, si-a scris memoriile, lumea ar fi uitat uimitoarele sale aventuri. Fiu al unei familii de artisti, Casanova banuia, data fiind firea „iubareata” a mamei sale, ca nu este fiu natural al lui Giuseppe Casanova, ci al patricianului Michele Grimani, patronul teatrului venetian San Samuele.
Parasit de mama sa, dupa ce tatal a murit, pe cand el avea doar opt ani, Casanova a fost crescut de abatele Gozzi, cu a carui sora, Bettina, va descoperi prima data placerile carnale, pe cand avea doar 11 ani. Desi a iubit-o toata viata pe Bettina, apetitul sau sexual se va dovedi de nestavilit. Absolvent al universitatii din Padova, el parea mai curand interesat de jocurile de noroc si de femei. Dar reuseste sa devina abate, intrand in ordinul minoritilor, desi nu pretuia deloc religia. Tanarul si chipesul oaches atrage atentia senatorului venetian Malipiero, care-l introduce in cele mai rafinate cercuri.
Dupa ce l-a scandalizat pe Papa, prin comportamentul sau, se angajeaza in armata dar nici aici nu va ramane multa vreme. Va duce o viata aventuroasa, ce-l va purta prin toata Europa, va deveni cabalist si mason. Firea sa desfranata si legaturile oculte vor duce la arestarea sa, la Venetia, de unde va reusi sa evadeze, fugind la Paris. Va mai fi arestat de numeroase ori, din cauza datoriilor si a scandalurilor declansate dar in cele din urma, dupa o viata „cum alta n-a mai fost”, va muri departe de patrie, in Boemia, la 73 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost „Am trait ca un filosof si mor ca un crestin”. Dar oare a fost serios usuraticul Casanova, macar de data asta?
GABRIEL TUDOR
Comentarii