Venit pe lume la manastirea scotiana Paisley, regele Robert al II-lea al Scotiei s-a nascut la 2 martie 1316 si a fost fiul lui Walter Stewart, care avea rangul de al saselea Steward al Scotiei. Rangul de „steward” însemna în evul mediu echivalentul titlului de „sef al ofiterilor” (pentru anglosaxoni), cu echivalente europene diferite ca semnificatie – în franceza se numea „sénéchal”. La Curtea regala scotiana, Steward-ul era o functie onorifica foarte înalta si ereditara. Mama lui Robert al II-lea a fost Marjorie Bruce, fiica regelui Robert Bruce.
Dupa moartea lui Robert Bruce, fratele sau – mostenitor al tronului – a murit fara urmasi, în Batalia de la Dundalk, Irlanda. A urmat o lupta încrâncenata pentru putere între rudele apropiate si departate ale regelui, fara a se putea stabili un urmas legitim la tron. Au fost perioade de lupte cu sprijin din afara tarii si cu confruntari sângeroase în rândul fortelor nobiliare scotiene. În vâltoarea acestor evenimente, viitorul rege Robert al II-lea a obtinut în primul rând titlul de „Steward”, fapt care avea sa-l ajute în accederea la tron.
În 1346, Robert se casatoreste cu Elizabeth Mure, cu care are noua copii. Dupa moartea ei, el se recasatoreste cu Euphemia de Ross, cu care are alti patru copii. În acea perioada a vietii, Robert se gândeste tot mai aprig la cucerirea tronului Scotiei, întrucât rebeliunile se tineau lant. Si cum regele în functie (David Stratborgie) nu s-a înteles cu Parlamentul, Robert devine rege în 1371, dupa moartea subita si misterioasa a lui David.
Prima preocupare a regelui Robert al II-lea a fost restabilirea paternitatii teritoriilor scotiene ocupate de englezi în perioada rebeliunilor. În cei nouasprezece ani de domnie, Robert al II-lea si-a consolidat puterea centrala prin reguli stricte aplicate nobililor si favorizând pe cei care contribuiau la averea regala.
Una dintre metodele de consolidare a puterii a fost delegarea unor rude apropiate pentru a controla zone în care existau potentiale forte de opozitie. A fost o „strategie de familie”, care la început a dat roadele asteptate, însa, cu trecerea anilor, autoritatea lui Robert al II-lea a fost macinata de propriile rubedenii. Puterea i-a fost subminata atât de doi dintre fii, cât si de fratele mai mare, John. Robert al II-lea moare în 1390, succesor fiind fiul Robert al III-lea („Raibeart” în scotiana galica).
PAUL IOAN
Comentarii