Desfasurata pe teritoriul actual al Frantei, batalia de pe Campiile Catalaunice a fost ultima confruntare majora a Antichitatii clasice si una dintre cele mai sangeroase inclestari din istorie – 165.000 de morti, dupa istoricul Iordanes, dar aproape 300.000 dupa contemporanul Hydatius, in timp ce istoricii moderni avanseaza o cifra de maximum 30.000 de morti. Motivul aparent al disputei a fost refuzul imparatului roman Valentinian de a-i oferi liderului hun Attila mana surorii lui Honoria. Ca urmare, Attila si aliatii sai au trecut Rinul si au atacat Galia.
Imediat, comandantul suprem al armatei romane, generalul Flavius Aetius a incheiat aliante cu vizigotii si alte neamuri barbare si s-a indreptat spre huni, care asediau orasul Aurelianum. Afland despre apropierea trupelor romano-vizigote, Attila nu a vrut sa fie prins intre acestia si asediati, asa ca s-a retras, ocupand o pozitie avantajoasa, in apropiere. Dupa relatarea lui Iordanes, Campia Catalaunica se inalta pe o parte printr-o panta abrupta pana la o culme. Aceasta caracteristica geografica domina campul de lupta, devenind astfel centrul bataliei.
Hunii au ocupat primii partea dreapta a culmii, apoi romanii partea stanga, creasta ramanand neocupata intre cele doua armate. Cand hunii au incercat sa ocupe creasta, au fost impiedicati de aliatii romanilor. Trupele acestora ajunsesera primele si respinsera inaintarea hunilor.
Razboinicii huni au fugit in dezordine inapoi catre propriile forte, dezorganizand astfel restul armatei lui Attila.
Hunii au fost nevoiti sa se refugieze in tabara si sa se fortifice acolo, chiar daca, in timpul ciocnirilor, Theodoric, regele vizigot, a fost ucis. Desi vizigotii au vrut sa atace tabara hunilor, aflati in dificultate, Aetius s-a opus, temandu-se ca anihilarea hunilor ar fi stricat echilibrul de putere dintre neamurile barbare. In cele din urma, vizigotii au acceptat sa se retraga, iar Attila a putut parasi tabara si, dupa ce si-a intarit fortele, va ataca din nou Imperiul Roman, peste doar un an.
GABRIEL TUDOR
Comentarii