La mai bine de doua secole de la nasterea sa, Benito Juarez este inca privit drept cel mai mare si mai iubit lider mexican din toate timpurile. De asemenea, el a devenit primul conducator al Mexicului care n-a fost militar de cariera si primul cu origini suta la suta indigene. Juarez s-a nascut pe 21 martie 1806, in satul San Pablo Guelatao, in lantul muntos numit astazi Sierra Juarez.
Ramas orfan de ambii parinti cand avea doar trei ani, el a avut o copilarie nefericita, fiind nevoit sa munceasca din greu. In 1818, Juarez a plecat la sora lui mai mare, care lucra ca bucatareasa in orasul Oaxaca, in cautarea unei vieti mai bune. In acel moment, desi avea 12 ani, el era complet analfabet si nu stia deloc spaniola, ci doar dialectul zapotec.
Primit in casa stapanilor surorii sale, ca servitor, adolescentul a atras curand atentia calugarului franciscan Antonio Salanueva care, impresionat de inteligenta lui nativa l-a inscris la seminar. Dar, in loc de a urma o cariera preoteasca, Benito a optat pentru Drept, devenind chiar, ulterior, un zelos adversar al catolicismului. In 1834, Juarez a devenit avocat, apoi judecator, in 1842. Ales guvernator al statului Oaxaca, intre 1847 si 1853, el s-a opus dictaturii lui Antonio Lopez de Santa Anna, fiind obligat sa plece in exil.
Confruntat cu o tot mai puternica opozitie, Santa Anna a renuntat la putere in 1855 iar Juarez s-a intors in Mexic si a devenit ministru al Justitiei sub presedintia liberarului moderat Ignacio Comonfort. Tulburarile provocate de gruparile reactionare, conduse de generalul Felix Zuloaga au dus la demisia presedintelui Comonfort; Juarez a fost ales presedinte provizioriu si, la sfarsitul lui ianuarie 1858 a fost ales oficial in functie prin vot popular, fiind reales in 1861.
Interventia franceza in Mexic, din 1862, a dus la proclamarea lui Maximilian von Habsburg ca imparat al acestei tari, pe 10 aprilie 1864 dar va fi invins si executat, dupa ce Benito Juarez a primit sprijinul guvernului american. Ales din nou presedinte in 1867 si 1871, Juarez s-a vazut confruntat cu revoltele taranimii sarace, conduse de Porfirio Diaz. A murit, asa cum isi dorise, „la datorie”, din cauza unui atac de cord produs in 1872, care l-a surprins in biroul de presedinte.
GABRIEL TUDOR
Comentarii