Incepand cu 1920 „producerea, vanzarea si transportul licorilor continand alcool, importul si exportul acestora pe intreg teritoriul Statelor Unite si in regiunile aflate in jurisdictia lor, sunt interzise”, dupa cum suna decretul oficial, intrat in vigoare pe 16 ianuarie acel an, decret numit „Amendamentul 18 la Constitutie”. Masura a fost implementata, initial, cu mare avant dar curand se va dovedi falimentara si insusi presedintele Roosevelt, unul dintre cei mai responsabili sefi de stat pe care i-a avut America, va cere anularea ei.
Asa se face ca Amenamentul 18 va fi abrogat si inlocui – situatie unica in istoria SUA – de Amendamentul 21, valabil din 5 decembrie 1933. Chiar in acest conditii, restrictia privind vanzarea bauturilor alcoolice se va mentine, in unele state ale Uniunii, multa vreme, in Mississippi, de pilda, interdictia fiind ridicata abia in anul 1966!
Oricum, data de 22 martie 1933, cand presedintele Franklin D. Roosevelt a semnat actul privind legalizarea vanzarii si detinerii de bere si vin cu continut scazut de alcool, este considerata sfarsitul oficial al prohibitiei. In Statele Unite a fost atunci o veselie generala, masura dand nastere unor chefuri de amploare, soldate insa cu numeroase scandaluri, pagube materiale si victime umane.
Singurii care au avut de pierdut in urma ei au fost, paradoxal, tocmai membrii lumii interlope, care controlasera vreme de mai bine de un deceniu piata neagra a bauturilor alcoolice si, sfidand legea, acumulasera averi de sute de milioane de dolari. Cel mai cunoscut dintre gangsterii imbogatiti astfel a fost temutul Al Capone, dar alaturi de el au strans bani grei si numerosi alti mafioti si politicieni, autoritatile inchizand ochii, contra cost, desigur, la multe matrapazlacuri comise in cursul acestei campanii impotriva alcoolului.
GABRIEL TUDOR
Comentarii