Nascut in 1822, ca fiu al unui modest tabacar din Ohio, Ulysses S. Grant a fost primul din familia sa care a absolvit o unitate de invatamant superior – si nu una oarecare, ci Academia Militara a Statelor Unite de la West Point. Tanarul nu manifesta initial niciun interes pentru domeniul militar, dar s-a inscris la Academie pentru a-i multumi tatalui sau pentru uriasele sacrificii facute spre a-l vedea acolo.
Pe parcursul studiilor, nu s-a remarcat in mod deosebit la nicio materie (in schimb a devenit cel mai bun calaret din scoala) terminand undeva la jumatatea promotiei.
Lasat la vatra din cauza problemelor cu alcoolul – provocate de faptul ca, din cauza misiunilor primite, era mereu departe de sotie si de cei patru copii ai lor, Grant a fost rechemat sub arme la inceputul Razboiului Civil.
Vitejia lui iesita din comun si priceperea dovedita in materie de tactica si strategie aveau sa-l propulseze curand la gradul de general de brigada, apoi de general-maior al trupelor de voluntari. Dupa semiesecul suferit in sangeroasa batalie de la Shiloh, s-a cerut destituirea sa, dar presedintele Lincoln l-a sustinut.
Numit comandant suprem al trupelor nordiste, Grant a dat lovitura de gratie sudistilor, fortandu-i sa capituleze. Popularitatea uriasa obtinuta in timpul razboiului ii va aduce alegerea ca presedinte al SUA, in 1868, urmata de realegerea in 1872. Dupa cele doua mandate, a plecat intr-o calatorie in jurul lumii care a durat doi ani si jumatate. In cursul ei s-a intalnit cu personalitati ca regina Victoria, imparatul japonez Meiji, Otto von Bismarck sau papa Leon al XIII-lea.
Revenit acasa, a inceput sa-si scrie memoriile, reusind sa le incheie cu putin timp inainte de a fi rapus de un cancer. A lasat insa familiei, din vanzarea cartii sale, suficienti bani pentru un trai decent. Grant a fost unul dintre cei mai empatici si mai umani presedinti americani: sprijinitor al cauzei indienilor, adversar hotarat al sclaviei, el si-a dedicat viata transformarii Americii intr-un camin primitor pentru toti fiii ei, indiferent de culoarea pielii.
GABRIEL TUDOR
Comentarii