Supranumit „Harun cel Drept” sau „Harun cel Intelept”, acest calif al Irakului a fost cel mai stralucit membru al dinastiei Abbaside. Nascut la Rayy, el era fiul lui al-Mahdi, al treilea calif abbasid si al unei foste sclave yemenite, o femeie a carei puternica personalitate isi va pune amprenta mai intai asupra politicii sotului si ulterior si a fiului ei. Harun a fost influentat de vointa mamei sale, in deciziile politice, pana la moartea ei, survenita in 789. Dar nici dupa aceea tanarul calif n-a guvernat singur, ci a lasat treburile domniei in seama credinciosului sau vizir, Giafar, din clanul Barmakizilor si a fiilor acestuia. Giafar il ajutase pe al-Rasid sa obtina tronul si s-a bucurat de deplina incredere a stapanului sau pana in 798, cand, din ratiuni inca necunoscute, califul a poruncit aruncarea lui si a puternicilor sai fii dupa gratii.
Toata imensa avere a Barmakizilor a fost atunci confiscata, in beneficiul coroanei. Dintre motivele enuntate pentru aceasta schimbare brusca de atitudine nu lipsesc nici o presupusa gelozie homosexuala intre cei doi sau o pretinsa relatie amoroasa intre unul dintre fiii lui Giafar si sora lui Harun, Abbasa. Despot luminat, Harun al-Rasid a devenit faimos pentru obiceiul sau de a se deghiza in dervis cersetor si a parcurge, necunoscut, strazile Bagdadului, spre a vedea cum traiesc oamenii simpli si a le face dreptate, atunci cand erau impilati.
Sub el, califatul a cunoscut o mare inflorire, iar Bagdadul a devenit cel mai superb oras al epocii. Tributurile platite de numerosii conducatoriaflati sub dominatia califului erau folosite pentru construirea de marete edificii arhitectonice si pentru a intretine o curte extravaganta. In 808, pe cand se pregatea sa zdrobeasca o rebeliune izbucnita in Transoxania, Harun a cazut la pat si, dupa o scurta suferinta, a murit. Disparitia sa a dus la distrugerea, de catre fiii sai, a vastului imperiu pe care califul il construise.
GABRIEL TUDOR
Comentarii