Nascut la 4 iunie 1738, regele George III a fost suveran al Marii Britanii si rege al Irlandei din 1769 pana pe 1 ianuarie 1801, cand a domnit ca rege al Regatului Unit. Pe langa acest titlu, era si duce de Brunswick Luneburg si elector de Hanovra. El a fost cel de-al treilea suveran britanic din Casa de Hanovra si primul care s-a nascut in Albion si vorbea fluent engleza. George III n-a pus niciodata piciorul in Germania.
Indelungata sa domnie a fost marcata de o serie de conflicte militare. La inceputul ei, Anglia a invins Franta in Razboiul de sapte ani, devenind puterea dominanta in America de Nord si India. Dar nu peste multi ani, coloniile engleze din America au fost pierdute, in urma Razboiului de Independenta dintre 1776-1783.
Ulterior, regatul englez a fost implicat in razboaiele contra revolutionarilor francezi si a lui Napoleon Bonaparte, incheiate abia in 1815, odata cu infrangerea definitiva a „monstrului corsican”. Spre sfarsitul regnului sau, George III a inceput sa aiba tulburari mintale tot mai pronuntate. Stiinta medicala a epocii nu a putut stabili un diagnostic corect si desigur nici un tratament, dar se pare ca regele suferea de porfirie.
In 1810, orbit de cataracta si suferind de dureri reumatismale groaznice, dar si de durerea sufleteasca pricinuita de moartea fiicei sale favorite, printesa Amelia, regele a innebunit de-a binelea si a trebuit sa fie izolat la castelul Windsor. Dupa ce el a devenit cu totul incapabil sa-si mai exercite atributiile (iesind intr-o zi din castel, a imbratisat calduros un copac, pe care l-a luat drept… regele Prusiei!) tronul a fost ocupat de fiul mai varstnic al sau, George, print de Wales, care va domni apoi ca George IV, fiind bunicul faimoasei regine Victoria.
Avand mintile ratacite, regele n-a stiut niciodata ca a fost ales suveran al Hanovrei, in 1814 si nici ca regina, sotia lui, a murit, in 1818. La Craciunul anului urmator, el a vorbit, aproape fara oprire, timp de 58 de ore, dupa care a cazut intr-un somn adanc. Pe 29 ianuarie 1820, s-a stins din viata, la castelul Windsor.
GABRIEL TUDOR
Comentarii