Printre atatea comedii romantice, care te fac sa surazi, gandindu-te cu nostalgie la anii adolescentei, thrilleruri care-ti ridica parul maciuca sau productii SF menite sa te uimeasca, era timpul ca anul acesta sa avem placerea de a vedea, in cinematografe, si un „action movie” pe cinste. Pasionatii genului vor putea sa se delecteze, astfel, cu ultima creatie a lui Michael Davis, un film intitulat Shoot’Em Up si care va rula si pe marile noastre ecrane, incepand cu acest week-end.
Micutul si bestia
Nu de putine ori am putut vedea, in jurnalele de televiziune sau la rubrica „Senzational” a ziarelor, stiri despre lei care adopta catelusi abadonati de mama lor sau despre tigroaice ce alapteaza, alaturi de tigrisorii lor si un pui de antilopa, bunaoara. Cam asta este ideea pe care filmul lui Davis vrea sa o transmita: ce se intampla atunci cand pui un barbat dur, trecut prin ciur si darmon, care ucide precum respira, nu are teama, mila si nici remuscari, alaturi de un bebelus abia nascut, cea mai inocenta si mai neajutorata fiinta.
Rezultatul este uimitor: „fiara” va fi imblanzita si va face tot posibilul pentru a-si ajuta protejatul ganguritor. De altfel, chiar asa si incepe filmul Shoot’Em Up: un individ misterios sta intr-o statie de autobuz si mesteca un morcov. Faza pare desprinsa dintr-o comedie cu Mr. Bean sau dintr-un desen cu Bugs Bunny si cei care, atrasi de titulatura „action movie”, se asteapta la cafturi sangeroase sunt, pe moment, descumpaniti, crezand ca au nimerit la un alt film, ori ca e vreo reclama de deschidere, pledand pentru consumul de legume proaspete.
Dar ei nu vor sta prea mult in dubii: apare o femeie gravida, urmarita de o gasca de indivizi decisi sa-i faca felul. Instinctiv, personajul cu fata de killer si pofte iepuresti, se simte solidar cu biata femeie pe care, din pricina spaimei, o apuca durerile facerii. In depozitul abandonat unde gravida se refugiase, urmarita de asasini, are loc un schimb de focuri in urma caruia „raii” sunt rapusi dar si femeia este ucisa, nu inainte de a da nastere unui baietel. Ca tacamul sa fie complet, mancatorul de morcovi reteaza cordonul ombilical al pruncului abia nascut cu un glont bine tintit, il vara pe micut sub haina si pleaca cu el.
86 minute sangeroase
Ce sa faca insa un barbat de teapa lui – individul, despre care ulterior aflam ca se numeste Smith (jucat de Clive Owen), nu are pe nimeni, nu are slujba, locuieste intr-o cladire parasita si este un inrait mizantrop – cu un bebelus? In primul rand, sa-i gaseasca o sursa de hrana. Iar Smith este descurcaret: o gaseste pe Dairy Queen, o prostituata specializata in fetisuri legate de lactatie, care are lapte din abundenta, asa ca micutul va fi pe maini bune.
Davis a oferit acest rol frumoasei Monica Bellucci, o actrita dotata din toate punctele de vedere si cinefilii spun ca nu se putea alegere mai buna. Impreuna, ei vor forma o familie bizara, unita de dorinta de a scapa cu viata din canonada pe care un enigmatic domn Hertz o declanseaza impotriva lor. Smith isi da seama curand ca nu femeia ucisa era tinta agresorilor, ci pruncul ei. Mizantropul Smith isi boteaza fiul de imprumut Oliver, desigur, aluzie la Oliver Twist personajul lui Dickens, si el orfan si dovada ca vagabondul refuzat de lume a mai pus si el, candva, mana pe o carte…
De altfel, in tot acest duel, care dureaza 80 minute „pe ceas”, Smith dovedeste o inteligenta si o logica sclipitoare. Lasand deoparte fazele mai „trase de par” (de genul „el trage in tipii rai, ii nimereste pe rand, acestia trag si ei, dar gresesc toti tinta”) inerente unui film in care eroul pozitiv trebuie sa ramana viu si dupa generic, secventele sunt incitante. De mare efect este scena cand Smith se arunca dintr-un avion, sub o ploaie de gloante, si nu doar ca scapa neatins dar aterizeaza si in picioare, drept si artistic, mai ceva ca Nadia coborata de pe barna… Cei mai slabi de inger vor avea un soc vazand si faza in care, dupa ce ucide un cirac de-al lui Hertz, ce avea o arma actionata pe baza de amprenta, Smith ii reteaza degetul si-l apasa pe tragaciul mitralierei, semanand moartea printre ceilalti „rai”!
Daca dragoste nu e…
Una dintre ideile filmului ar fi ca dragostea salasluieste acolo unde nimeni nu s-ar astepta. De pilda, in sufletul unui „macho” ce salveaza viata unui copil de care nu-l leaga, initial, nimic, in inima unei prostituate care, desi ofera amor tarifat tuturor amatorilor, nu iubeste de fapt pe nimeni. Aceste „suflete impietrite” vor sfarsi prin a se iubi unul pe celalalt si a-l adora pe micutul aruncat de destin in bratele lor. Pe langa aceasta poveste, filmul face insa unele aluzii indraznete la realitatea americana din zilele noastre.
Desi, pe parcursul celor 86 de minute de pelicula se trag mii de gloante, incat te si miri cum de au scapat cu viata cameramanii, filmul lui Davis este de fapt o critica acerba la adresa libertatii de a trage cu pusca, atat de proslavita in tara tuturor posibilitatilor. In ecuatie mai intra si un candidat democrat la presedintia SUA, care vrea sa impuna interzicerea armelor de foc, precum si patronul unui concern producator de armament, ce vrea sa-l reduca la tacere pe politician. Nu lipsesc nici momentele hazlii, caci de multe ori urmarirea se desfasoara pe fundalul muzical din „Valkiriile” lui Wagner, tema folosita si in desenele animate cu Bugs Bunny. Iar faptul ca Hertz scrasneste din dinti, numindu-l pe Smith cel indragostit de morcovi „iepure nenorocit” dovedeste o data plus atasamentul regizorului (el insusi un talentat desenator) pentru desenele animate cu Bugs cel istet.
Eroul antierou
Clive Owen este un personaj principal cat se poate de convingator in rolul „antieroului”; misiunea lui de a salva copilul din ghearele intregii armate de raufacatori ce si-au propus sa-i vina de hac il apropie de personajul din „Terminator”; figura lui de damnat, refuzat si dispretuit de lume face trimitere la „Rocky” si „Darkman”. Dar regizorul a vrut, mai inainte de toate, sa caricaturizeze prin el mitul lui Bond, personaj de care insa, in adolescenta, a fost fascinat. Smith este opusul lui Bond.
El nu are nimic pe care sa se bazeze, in afara mintii sale, a agerimii si a privirii de vultur pe care si-o intretine rontaind intruna morcovi. Nu are nici arsenalul supersofisticat al agentului 007, nici un intreg MI6 in spate. Si totusi, reuseste in ceea ce-si propune, poate si din simplul motiv ca urmeaza ca pe litera Evangheliei un dicton la mare pret candva, in Vestul Salbatic: „Intai trage si pe urma intreaba”…
GABRIEL TUDOR
Comentarii