Aflata intr-o regiune foarte „zbuciumata” din punct de vedere al activitatii telurice, insula Krakatoa a ramas celebra pentru cea mai distrugatoare eruptie vulcanica produsa in epoca moderna, eruptie ce a afectat profund si arhipeleagurile invecinate, din Pacific. Locuitorii insulei au remarcat ca „se coace” ceva in vulcanul Krakatoa inca din lunile aprilie-mai; iar activitatea in strafundurile pamantului se intensifica, zi dupa zi. In zorii zilei de 27 august 1883, vulcanul a erupt pentru prima oara; a fost o eruptie moderata, urmata, dupa o ora, de o alta, la fel de puternica.
La ora 10 insa un zgomot colosal, cel mai puternic auzit vreodata de urechile umane, dupa opinia specialistilor, a marcat explozia finala, in urma caruia vulcanul a fost practic distrus. Circa 16 km cubi de cenusa si lava au erupt in vazduh si pe insula, distrugand totul in calea lor. Eruptia a dislocat un volum urias din apele oceanului, generand valuri tsunami de dimensiuni nemaivazute, care, in doar o ora, au maturat coastele din Sumatra si Java, distrugand sute de asezari pescaresti si ucigand zeci de mii de oameni. Pe insula, aproape toti cei 4.500 locuitori au fost rapusi de lava topita si gazele otravitoare.
Echipajele mai multor nave occidentale au asistat la uluitorul spectacol al eruptiei vulcanice de la sute de kilometri distanta, ducand vestea in lumea occidentala. De altfel, norul gros de cenusa a afectat lumina Soarelui, provocand luminozitati stranii si aurole boreale nemaivazute, chiar la latitudini mici – cerul nocturn al multor orase europene a fost luminat ca ziua, din cauza pulberilor ridicate la mii de metri in atmosfera. Dar vulcanul nu-si spusese inca ultimul cuvant. In 1927, activitatea eruptiva a reinceput iar un an mai tarziu s-a ridicat din ape varful unei noi insule vulcanice, numita de localnici Anak Krakatoa – „copilul lui Krakatoa”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii