Dupa izbucnirea „Afacerii Watergate” în SUA, în 1972, cu implicarea administratiei Richard Nixon – care-si începuse al doilea mandat în acelasi an, cu o majoritate incredibila la realegere –, la 27 iulie 1972 Comisia juridica a Camerei Reprezentantilor din Congresul SUA (Parlamentul) a recomandat punerea sub acuzare a presedintelui pentru „obstructionarea justitiei”. Procedurile parlamentare privind demiterea si probele acumulate la imensul dosar au condus în final la demisia lui Richard Nixon, în august 1974.
Ceea ce va fi numit de presa „Scandalul Watergate” a pornit de la vigilentul paznic Frank Wills, care patrula prin parcarea subterana a complexului Watergate, unde-si avea sediul Partidul Democrat, atunci în opozitie fata de republicanul Nixon. Era noaptea de 17-18 iunie 1972 (anul în care urmau alegerile prezidentiale, cu Nixon luptându-se pentru realegere). Wills a vazut ceva în neregula la sigiliul usii de acces în cladire si a chemat politia. A fost gasita în flagrant o „echipa de cinci spargatori” condusa de Gordon Liddy, care de fapt voia sa repare dispozitivele de ascultare din birourile democratilor. Era a doua efractie a echipei.
Aflându-se identitatea celor cinci, s-a ajuns la concluzia ca FBI si CIA sunt implicate. Cum la audieri au participat si ziaristi de la „Washington Post”, a început un scandal politic imens. În esenta, s-a aflat ca presedintele Nixon avea un sistem de ascultare a discutiilor din birourile democratilor, prin intermediul secretarului general al Casei Albe Bob Halderman. Ambii au dus o politica insistenta de a bloca mersul anchetei. De altfel, presedintele Richard Nixon a încercat sa se foloseasca de „imunitatea prezidentiala” pentru a nu preda justitiei casetele cu înregistrari compromitatoare. Numai ca juristii din Camera Reprezentantilor n-au tinut seama de asta, l-au pus sub acuzare la 27 iulie 1974, iar la 29 iulie 1974 Curtea Suprema de Justitie a SUA a decis ca „imunitatea nu este valabila în acest caz”. Nixon a predat casetele, care aveau stersaturi facute de zeloasa secretara Rose Mary Woods.
Cercul de sustinatori parlamentari din jurul lui Nixon se restrângea si când a aflat ca sunt suficiente voturi si-n Senat pentru demitere, presedintele a anuntat demisia la 8 august 1974. Fusese multidecorat ca erou dupa al Doilea Razboi Mondial.
PAUL IOAN
Comentarii