Batalia de la Salamina a fost o batalie navala intre fortele grecesti si cele persane, desfasurata in Golful Salonic, Grecia, in septembrie 480 i.Hr. Detaliile reale ale bataliei sunt sumare si adesea contradictorii la sursele antice. Cu toate acestea, prezentand elementele asupra carora se cade de acord cel mai des, prima actiune a bataliei a fost dezertarea a doua nave ioniene in favoarea flotei aliate grecesti.
O astfel de nava din Tenos i-a informat pe greci ca persii se adunasera in stramtori, blocand flota greaca. Persanii se mutasera pe pozitii peste noapte, in speranta de a surprinde inamicul, dar era putin probabil ca aceasta strategie sa aiba succes, avand in vedere distantele scurte implicate si zgomotul facut de vaslasi.
Cele doua flote s-au aliniat probabil de-a lungul unei axe oblice est-vest, persii fiind aproape de tarmul continental. Privind de la postul sau de comanda in zorii zilei, Xerxes a vazut nu o flota pe cale sa se retraga, ci grecii pozitionati pe o adancime de doua nave de-a lungul unei curbe de 3 km, prezentand probabil o linie de 130 de nave impotriva frontului principal persan de 150 de nave, cu o adancime de trei nave.
Persanii au avansat, iar grecii s-au retras lent, atragandu-i pe inamici intr-o zona tot mai stramta. Navele au inceput sa se izbeasca intre ele, iar soldatii inarmati de la bord au intrat in actiune, hoplitii si arcasii luptand pe punti la fel ca intr-o batalie terestra.
Avand mai mult spatiu de manevra, navele grecesti au reusit sa elimine vasele persane inghesuite, care nu se mai puteau retrage. Dupa-amiaza, victoria grecilor era asigurata, iar navele persane ramase s-au retras cu greu spre Asia Mica.
Etapa finala a bataliei a fost transferul hoplitilor greci de pe corabii pe uscat, unde ei au eliminat rapid fortele terestre persane. Inca o data, oracolul enigmatic al lui Apollo de la Delfi nu se inselase cand le spusese grecilor: „Doar un zid de lemn va va tine in siguranta”: corabiile lor de lemn respinsesera inaintarea persana.
GABRIEL TUDOR
Comentarii