Una dintre cele mai vechi picturi ale lui Gerhard Richter este legata de arestarea sefului SS al lui Eufinger, Werner Heyde, reproducand o fotografie publicata in presa. O alta, din aceeasi serie, Family at the Seaside, este un instantaneu din albumul foto al sotiei sale, care il arata pe tatal ei, profesorul Eufinger, jucandu-se cu caii cu familia sa, o fotografie care nu este remarcabila, cu exceptia faptului ca a fost facuta exact cand Eufinger a trimis-o pe matusa lui Richter la moarte.
Cea mai mare pictura foto pe care Gerhard Richter a produs-o inainte de a trece la arta abstracta a fost Ema, nud pe scari (#134 in catalogul sau oficial). Ema, prescurtare de la „Marianne”, a fost sotia lui Gerhard Richter. Neobisnuit pentru Richter, acest tablou este datat foarte precis in mai 1966. Primul sau copil s-a nascut pe 30 decembrie 1966 si artistul a explicat ca aceasta fotografie a fost pusa in scena de el cand a aflat ca Ema era insarcinata in trei luni. Toate aceste amanunte apar in povestea lui Kurt din film.
Regizorul Florian Henckel von Donnersmarck a petrecut multe saptamani cu Gerhard Richter in timpul cercetarii sale pentru film, dar nu a dezvaluit nimic despre continutul acestor conversatii. Richter a sustinut ca i-a spus lui Donnersmarck ca nu vrea ca personajul din film sa-i poarte numele. De asemenea, el a sustinut ca i-a sugerat lui Donnersmarck ca protagonistul filmului ar putea avea o alta profesie.
Donnersmarck i-a citit lui Richter scenariul complet, astfel incat Richter sa poata vedea singur cat de mult era fictiune si unde au fost folosite fapte din viata lui. Cand filmul s-a terminat si Donnersmarck s-a oferit sa aranjeze o proiectie pentru el, Richter a spus „ca nu se simte in stare si ca nu crede ca are puterea de a vedea filmul”. Donnersmarck a declarat ca a inteles aceasta reactie, „poate ca filmul este pentru toata lumea, cu exceptia lui”. Cand presa germana i-a cerut sa comenteze filmul, Richter a spus ca nu a vazut filmul, dar i s-a parut ca trailerul este prea „reißerisch”, „groaznic”, ca un fel de thriller.
Comentand materialul pe care i l-a furnizat lui Donnersmarck, Richter a declarat pentru The New Yorker: „I-am dat ceva in scris in care spuneam ca nu i se permite in mod explicit sa-mi foloseasca sau sa publice nici numele meu, nici vreuna dintre picturile mele. M-a asigurat ca va respecta aceste dorinte. Dar, in realitate, el a facut totul pentru a lega numele meu de filmul sau. Cu toate acestea, a reusit sa abuzeze si sa-mi denatureze biografia!”.
Si asa, din promisiuni tinute si altele calcate, a iesit un film de exceptie, o „capodopera” spun unii comentatori, un film despre tavalugul vietii care te poarta uneori dintr-o barca in alta, de pe un tarm pe altul, fara sa i te poti opune. Important e ca Florian Henckel von Donnersmarck priveste totul cu intelegere, cu generozitate, fara a ideologiza penibil.
Acestea sunt motivele pentru care Nu privi niciodata in alta parte a fost nominalizat pentru Leul de Aur la cea de-a 75-a editie a Festivalului International de Film de la Venetia si pentru un Glob de Aur de catre Asociatia Presei Straine de la Hollywood. A fost nominalizat la doua premii Oscar la cea de-a 91-a editie a Premiilor Academiei, la categoriile Cel mai bun film strain si Cea mai buna imagine.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii