Militar de cariera, Bokassa a devenit, in urma unui bizar concurs de imprejurari, sef de stat al Republicii Centrafricane, proclamându-se, printr-o initiativa la fel de bizara, imparat al acestei tari, transformata in imperiu, fara ca titulatura sa-i fie acceptata vreodata pe plan international. Nascut in februarie 1921, ca unul dintre cei 12 copii ai capeteniei tribale Mindogon Mgboundoulou, Bokassa a ramas orfan când avea doar sase ani: tatal lui a fost ucis de colonistii francezi, iar mama, neputând suporta durerea pierderii sotului, s-a sinucis.
Trimis sa invete carte la Scoala Misiunii Franceze din Mbaiki, a facut o deosebita pasiune pentru limba franceza, fiind nedespartit de manualul unui anume lingvist Bedel, caruia mai târziu ii va imprumuta numele. Preotul Gruner, mentorul sau, dorea ca micul Jean sa urmeze o cariera ecleziastica, dar acesta s-a dovedit mai atras de uniforma militara: recrutat in armata, ajunge sergent-major in 1941, iar in 1944 debarca, alaturi de armatele Frantei Libere, in Provence, luptând contra nazistilor pâna in mai 1945. Mai târziu, se acopera de glorie in luptele din Indochina, dar, in 1961 renunta la uniforma franceza, pentru a se inrola in armata tarii sale, care-si cucerise de curând independenta.
Devine primul colonel al Republicii Centrafricane si, la 1 ianuarie 1966 da o lovitura de stat, devenind sef al statului si luând o serie de masuri de sorginte socialista. Dar regimul sau se transforma intr-o caricatura odata cu incoronarea lui Bokassa, care se credea un „Napoleon al Africii”. Abuzurile sale vor stârni consternare pe plan international si Franta va intreprinde Operatiunea Baracuda, rasturnându-l de la putere, in 1979.
Exilat la Paris, el va petrece aici sapte ani, dupa care va reveni in tara natala, fiind imediat arestat si acuzat de crima si canibalism. Initial condamnat la moarte, pedeapsa i-a fost comutata in inchisoare pe viata, dar amnistia generala din 1993 ii va reda libertatea. Bokassa, cu o sanatate mintala tot mai zdruncinata, va muri peste trei ani la Bangui, regretat sincer de toate cele 17 sotii si cei peste 50 de copii ai sai.
GABRIEL TUDOR
Comentarii