Al treilea fiu al regelui Angliei, Henric II, si al Eleonorei de Aquitania, Richard a fost unul dintre cei mai ilustri membri ai casei Plantagenetilor. Teoretic, el avea sanse infime sa preia tronul Angliei, cu atat mai mult cu cat, dupa despartirea parintilor sai, Richard a plecat, alaturi de Eleonora, in Franta. In 1168, a mostenit de la aceasta ducatul Aquitaniei si, patru ani mai tarziu, comitatul de Poitiers. Un inceput modest, spre deosebire de al fratelui sau mai mare, Henric a devenit rege al Angliei in 1170, prin uzurparea tronului tatalui.
In primavara lui 1174, desi avea doar 16 ani, Richard s-a alaturat revoltei fratilor sai contra lui Henric II, dar acesta l-a invins, aplicandu-i o corectie de care adolescentul va tine ulterior seama, toata viata. Totusi, in ciuda acestui esec tanarul os regal va dobandi in scurt timp reputatia unui mare lider militar, prin campaniile intreprinse impotriva baronilor revoltati de pe teritoriile detinute de el. Dupa ce fratii sai mai mari si-au pierdut viata, Richard ajunge rege al Angliei la 30 de ani si este incoronat cu fast ca suveran, pe 3 septembrie 1189.
Nu va petrece insa decat cateva luni in Anglia: ahtiat de glorie si de fapte de vitejie, acest suveran caruia ii placea sa viseze cu ochii deschisi la eroii romanelor cavaleresti favorite va initia o cruciada, convingandu-i sa i se alature si pe doi dintre cei mai redutabili lideri ai epocii: Filip August al Frantei si Frederic Barbarossa al Sfantului Imperiu German. De facto, Richard va detine conducerea cruciadei, mai ales dupa disparitia stupida a lui Frederic, inecat intr-un rau din Asia Mica. Dupa cucerirea glorioasa a Accrei, eveniment ce a marcat o umilinta totala pentru rivalul sau, Filip, acesta se retrage, sub pretext ca ar fi bolnav. Richard cucereste coasta Palestinei dar esueaza la asediul Ierusalimului, incheind in cele din urma o pace onorabila cu Saladin, faimosul sultan al Egiptului.
GABRIEL TUDOR
Comentarii