Unul dintre cele mai singeroase conflicte ale perioadei medievale, cel ramas in istorie drept razboiul „vecerniilor siciliene", a inceput prin revolta populatiei siciliene impotriva stapinirii franceze, din 30 martie 1282. In seara acelei zile, la slujba de „vecernii", un incident minor, survenit intre cavalerii francezi si localnicii aflati in biserica a generat un masacru teribil, caruia i-au cazut victime patru mii de francezi, in cursul urmatoarelor sase saptamâni. Regele Siciliei la acea vreme, Carol I, apartinea dinastiei Angevine iar subordonatii sai, toti nobili francezi, ii tratau foarte rau pe nativii sicilieni, aceasta fiind de altfel cauza primara a conflictului.
Totusi, istoricii moderni sunt de acord sa accepte faptul ca si agentii provocatori ai regelui Aragonului, Pedro, care râvnea la bogatiile Siciliei, au jucat un rol important in declansarea insurectiei. Oricum, la capatul a doua decenii de confruntari sângeroase, purtate in Sicilia, Catalonia si in alte regiuni din vestul Mediteranei, cele doua parti implicate, pe de o parte Carol de Anjou, sprijinit de rudele sale, regii Frantei si de Papalitate, pe de alta suveranii Aragonului, au ajuns la un compromis. Pacea incheiata pe 31 august 1302 la Caltabellotta a consfintit insa o solutie echitabila, sub obladuirea Papalitatii, urmasul lui Pedro de Aragon, Frederic, primind tronul Siciliei, dar regatul Neapolelui fiind incredintat francezului Carol de Valois. Intre cei doi s-au statornicit si relatii de rudenie, Frederic luând-o in casatorie pe fiica lui Carol, Eleanor.
Comentarii