Pe teritoriul tarii noastre, intâlnim frecvent, practic in toate regiunile, o serie de plante considerate in mod instinctiv (dar gresit) „ostile", ele fiind reunite sub un numitor comun: sunt dotate cu spini suficient de puternici pentru a ne produce rani serioase, la o manipulare neatenta. Pentru unele afectiuni insa, si asemenea componente ale florei spontane ne ofera cu generozitate calitatile lor terapeutice.
Scaiul vânat (denumit si spin albastru, buruiana-zmeului, maracini, spinul-vântului etc.) este cel mai frecvent citat in literatura de specialitate. Pentru tratamente, de la el se foloseste partea aeriana, inclusiv florile, care apar in plin sezon cald. Planta se marunteste si se prepara din ea infuzie sau decoct: 10 g planta (o lingurita) la 200 mililitri de apa (o cana). Se indulceste cu miere si se iau câte patru linguri de preparat in fiecare zi, dupa mese. Este recomandat pentru fluidificarea si eliminarea secretiilor bronhice si ajuta foarte multe la tusea convulsiva la copii. De asemenea, ceaiul are si actiune diuretica. Scaiul magaresc (ciulin, sita-zânelor, palamida, ghimpe mare, prâsod de câmp, schin de buboaie s.a.) poate fi si el gasit pe o arie foarte vasta. Etapele de dezvoltare sunt similare cu cele ale scaiului vânat, desi cele doua plante au fost clasificate in familii vegetale diferite. 
Ca remediu, de la scaiul magaresc – numit astfel deoarece este mâncat fara probleme de magari – se utilizeaza frunzele si inflorescentele: sub forma de infuzie, in proportii similare si mod de administrare identice cu cele mentionate la scaiul vânat, ajuta la tratarea litiazei renale. Extern, se foloseste sub forma de comprese, la tratarea ranilor.Scaiul-dracului (numit si tavalici, indracita, amarea, buruiana muceda, morcov de deal, rostogol, tafalog sau cu denumiri identice cu cele ale altor specii de scai) este mai ramificat si cu tepi ceva mai contondenti. Se remarca prin rizomul de 10-15 cm lungime, parte a plantei utilizata ca remediu, recoltarea sa facându-se toamna târziu sau primavara devreme. La fel ca scaiul magaresc, scaiul-dracului se foloseste intern, in litiaza biliara.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii