O creatura primitiva, rigida, fara coada, careia ii place sa se ascunda sub algele plutitoare din largul coastelor oceanice. Un adevarat miracol al naturii. E vorba de pestele-luna! Nu se stie care e numarul lor aproximativ, daca e vorba de o mare populatie sau de mai multe grupuri. Se deplaseaza in aproape toate oceanele, in largul coastelor. Hrana lor preferata o constituie meduzele. Masa corporala a unui singur peste poate ajunge pâna la 1800 kg! Exemplarele, cele tinere in special, sunt prada usoara pentru rechini si lei de mare. Uneori pentru a-si procura hrana, coboara la mari adâncimi, de zeci de ori pe zi. Mai ales in apele glaciare, unde se scufunda la peste 600 de metri adâncime.
Specialistii sunt fascinati de aceste creaturi, mai cu seama de biomecanica lor. Sunt urmarite prin satelit pentru a li se studia miscarile si repartitia geografica. Daca pestele-luna a supravietuit ca specie pâna in zilele noastre, ei bine, nu este cazul unui alt specimen bizar – tiktaalik roseae – care a trait in urma cu 375 milioane de ani. Recent au fost descoperite fosilele unui exemplar in Nuvanut (Canada).
E vorba de o creatura care are o serie de caracteristici comune cu pestii, in special inotatoarele si solzii, dispusi pe partea dorsala. Dar, in acelasi timp, prezinta si similitudini cu animalele terestre: capul plat, ochii plasati pe partea superioara a capului, ceea ce-l face sa se asemene cu un crocodil. Inotatoarele ascund principalele oase ale unui brat: cubitus, radius, humerus. Un animal hibrid care traia probabil in ape de mica adâncime, dar care evolua si pe pamânt, târându-se cu ajutorul inotatoarelor.
Absenta operculului, osul care le permite pestilor sa-si ventileze branhiile, ar fi o dovada a faptului ca pestele-hibrid putea respira si pe uscat. Tiktaalik roseae ar putea deveni un reper important in evolutia animalelor, asa cum este cazul creaturii Archaeopteryx, care simbolizeaza trecerea de la reptile la pasari.
DORIN MARAN
Comentarii