Pe 6 martie 1901, la Bremen, un muncitor de pe un santier naval l-a ranit pe Kaiserul Wilhelm al II-lea, în una dintre cele mai bizare tentative de asasinat comise vreodata. Consecintele pentru Kaiser au fost relativ minore, însa „asasinul” a trebuit sa îsi petreaca întreaga viata într-un azil de nebuni.
În ziarul local Bremen Chronicle, acest incident a fost descris doar pe scurt la vremea respectiva.
Kaiserul Wilhelm al II-lea a fost întotdeauna expus riscului de a fi asasinat la evenimente publice. Cu doar câteva luni înainte, în noiembrie 1900, un vânzator ambulant din Breslau aruncase cu un topor spre trasura sa, fara sa-si atinga tinta.
Kaiserul a anuntat: „Atacul regretabil din mijlocul populatiei bine intentionate din Bremen nu ma va descuraja sa cred în afectiunea poporului german si sa lucrez la sarcinile profesiei mele pe care Dumnezeu mi le-a dat”.
Johann-Dietrich Weiland, în vârsta de 20 de ani, muncitor pe santierul naval si bolnav de epilepsie, a declarat ca în clipa asasinatului a auzit în minte o voce soptindu-i: „Arunca fierul”. El tinea în mâna o curea cu catarama de fier, pe care o arunca spre trasura imperiala. Cureaua l-a lovit pe împarat în pometele de sub ochiul drept si l-a ranit usor, dar a putut continua calatoria pâna la gara. Johann-Dietrich Weiland a fost imediat arestat si dus la o închisoare preventiva.
La 24 iunie 1901, Curtea Imperiala din Leipzig l-a declarat nebun. Urmarirea penala a fost apoi suspendata, iar el a fost transferat într-un spital psihiatric. A petrecut primii ani în azilul St. Jürge.
În 1904 a fost transferat la spitalul de boli mintale nou construit în Bremen, în Ellen – astazi Klinikum Ost, unde a ramas aproape 40 de ani sub îngrijire psihologica, din 1901 pâna la moartea sa în 1939. În acest timp, pe lânga epilepsie, a suferit si consecintele fizice si psihice negative ale sederii sale de zeci de ani într-un azil.
Deoarece epilepsia era considerata o boala ereditara fara sanse de vindecare, el a fost lasat fara tratament. „Tratamentul medical” a constat în administrarea de bromura si diete.
Considerat un pericol pentru ca îl ranise pe împarat, întreaga evolutie a bolii sale a fost înregistrata într-un dosar medical, pâna la cel mai mic detaliu.
GABRIEL TUDOR
Comentarii