„Rege al francezilor” si nu „Rege al Frantei”, precum înaintasul sau Louis (Ludovic) al XIV-lea, Louis Philippe I s-a nascut la 6 octombrie 1773 în Palais Royal, resedinta din Primul Arondisment al Parisului, a familiei apartinând Casei dinastice Orleans. A fost fiul lui Louis Philippe duce de Chartres si al Louisei Marie Adelaide de Bourbon. Datorita mamei sale, Louis Philippe a devenit „Print de sânge”, denumire care arata înrudirea directa cu Ludovic al XIV-lea si legitimitatea lui ca pretendent la tron.
În tinerete, Louis Philippe a demonstrat ca are o viziune liberala si s-a apropiat de revolutionari dupa debutul Revolutiei Franceze din 1789. A participat activ si laudabil la conflictele armate ale tarii sale contra prusacilor, s-a încadrat cu mare curaj în armata si chiar a fost membru al Clubului Jacobinilor. Numai ca lucrurile au degenerat în politica interna a Frantei si când s-a instaurat Regimul Terorii, acutizându-se conflictul dintre Jacobini si Girondini, Louis Philippe nu si-a mai regasit conceptiile politice în noua situatie si a preferat exilul, în 1793. De altfel, varul sau, Ludovic al XVI-lea si sotia sa au fost executati de revolutionari. Pe când se afla în exil în Elvetia, a aflat ca si tatal sau a fost ghilotinat.
Urmarit si mereu cu teama de a fi demascat, Louis Philippe a calatorit mult prin Europa si chiar s-a angajat ca profesor, sub numele „Chabos”. A locuit si în SUA. S-a întors în Franta dupa abdicarea lui Napoleon Bonaparte, când s-a produs Restauratia si varul sau Ludovic al XVIII-lea a ocupat tronul.
Louis Philippe a avut acces la tron dupa Revolutia din Iulie 1830, dupa un conflict de succesiune cu ducele de Bordeaux. A evitat cheltuielile majore dar si soarta l-a lovit cumplit în 1842, când fiul mostenitor al tronului, Ferdinand, a murit într-un stupid accident. În pofifa modestiei sale si a poreclei primite („Regele-cetatean”), Louis Philippe a trebuit sa abdice când a izbucnit Revolutia din 1848. A murit în 1850, în exil, în Anglia.
PAUL IOAN
Comentarii