Desi s-a autoproclamat rege al Angliei inca de pe 30 ianuarie 1649, ziua când tatal sau, Carol I, a fost executat, Carol II nu a fost recunoscut de Parlamentul englez, in schimb s-a vazut ales de parlamentarii scotieni, pe 5 februarie drept rege al acestei tari. Infrânt in batalia de la Worcester, la 3 septembrie 1651, tânarul rege s-a vazut nevoit sa fuga pe continent, refugiindu-se in Franta si Provinciile Unite.
Dupa ce regimul Protectoratului s-a prabusit, in 1659, si Richard Cromwell, fiul lui Oliver Cromwell, a pierdut puterea, generalul Monck, abilul „facator de regi” l-a invitat pe Carol II sa-si reia tronul. In ziua când implinea treizeci de ani, fiul regelui decapitat intra in Londra, in uralele multimii iar peste un an, pe 8 mai 1661, era incoronat ca rege al Angliei si Irlandei, la Westminster Abbey. Domnia lui a fost agitata si desi mânat de bune intentii, Carol II a trebuit sa-si recunoasca esecul ca suveran.
In 1670, el a incheiat o alianta secreta cu Ludovic XIV al Frantei, prin care se stipula ajutorul oferit de francezi Angliei, in razboiul contra olandezilor, o pensie platita lui Carol, regele englez obligându-se in schimb sa se converteasca la catolicism. Carol a incercat sa introduca in Parlament legi pentru introducerea libertatii religioase, dar inversunatii protestanti englezi s-au opus acestei masuri. Mai mult, descoperirea unui „complot papistas” ca si a faptului ca urmasul desemnat al lui Carol, nimeni altul decât fratele lui mezin, Iacob (viitorul Iacob II) era catolic, a aprins si mai mult spiritele, sporind ura manifestata de protestanti fata de regele lor.
Dupa esecul unei conspiratii anti-regaliste, in 1683, multi membri ai opozitiei parlamentare au fost executati iar altii trimisi in exil. Carol a dizolvat Parlamentul si a domnit autocrat, dupa exemplul dat de Ludovic, Regele Soare, pâna la moartea lui, in 1685, convertindu-se la catolicism in ultimele ore de viata. Desi un om extrem de religios, Carol a ramas in istorie ca „monarhul vesel” si, probabil pentru ca sotia lui, Catherine de Braganza, nu i-a putut oferi urmasi, s-a „razbunat” intr-un mod inedit, intretinând un adevarat harem de amante, care i-au daruit nu mai putin de 12 copii ilegitimi.
GABRIEL TUDOR
Comentarii